Echipa Ciclism A-Z vă oferă la început de an un articol cuprinzător, în care analizăm lotul fiecărei echipe de World Tour, dar și obiectivele rutierilor români ce vor fi în plutonul profesionist în 2019.
Jumbo-Visma:
27 de rutieri
Rezultate 2018:
Loteria națională olandeză a decis ca la finele lui 2018 să nu mai sponsorizeze
echipa de ciclism, astfel că de la 1 ianuarie formația batavă se numește Team
Jumbo-Visma. Rezultatele din anul anterior au scos la iveală două talente pe
care le dețineau olandezii: Dylan Groenewegen și Primoz Roglic. Cei doi au fost
artizanii lui Jumbo în 2018, Groenewegen aducând nu mai puțin de 14 victorii,
dintre care două au fost în Turul Franței. În schimb, Roglic s-a impus la
general în Turul Țării Bascilor, Turul Romandiei și Turul Sloveniei, iar în
Marea Buclă a câștigat în etapa a 19-a, terminând alături de coechipierul
Steven Kruijswijk în top 5. Pe lângă cei doi anterior amintiți, de la Jumbo s-a
remarcat tânărul american Sep Kuss, care a câștigat de o manieră impresionantă
Turul Utah în august. Nu în ultimul rând, Danny Van Poppel, Pascal Eenkhoorn și
Enrico Battaglin au contribuit la numărul total de 36 de victorii.
Transferuri:
Tony Martin, Wout van Aert (de la 1 martie), Mike Teunissen, Taco Van der
Hoorn, Laurens de Plus, Lennard Hofstede, Jonas Vingegaard.
Rutieri care au plecat:
Lars Boom (la Rompoot), Bram Tankink (retras), Stef Clement (retras), Enrico
Battaglin (la Katusha), Robert Wagner (Arkea Samsic), Gijs Van Hoecke (la CCC
Team).
La
ce să ne așteptăm în 2019: Odată cu stabilitatea
financiară asigurată de cei doi sponsori, Jumbo se va axa pe Marile Tururi și
clasice în actuala stagiune. Odată cu venirea lui Van Aert de la 1 martie,
șansele pentru victorie în cursele de o zi din martie și aprilie au crescut.
Apoi, Roglic se va concentra exclusiv pe Turul Italiei, având ca obiectiv
câștigarea competiției. De asemenea, slovenul va merge și în Le Tour, unde îl
va ajuta pe Kuijswijk să ocupe un loc pe podium la Paris. Cu siguranță echipa
va ținti multe victorii de etapă la sprint prin Groenewegen (în cursele
importante) și Van Poppel (în competițiile mai mici). Transferul lui Tony
Martin le aduce un plus în etapele de contratimp din Giro și Le Tour, iar
George Bennett, Koen Bouwman, Pascal Eenkhoorn, Sep Kuss și Antwan Tolhoek
reprezintă un nucleu important de cățărători ce își vor ajuta liderii ca să-și
îndeplinească obiectivele în marile competiții.
Lotto-Soudal:
29 de rutieri
Rezultate 2018: Belgienii
de la Lotto-Soudal au avut, per total, un sezon nici foarte bun, dar nici slab.
Problema lor a fost că au performat puțini rutieri, iar în Marile Tururi au
bifat doar o singură etapă în Giro. În schimb, în clasice s-au descurcat
onorabil, mai ales prin tânărul Tiesj Benoot care a obținut o victorie
impresionantă în Strade Bianche. De asemenea, Tim Wellens a fost destul de
constant de-a lungul sezonului, impunându-se la general în Turul Valoniei și
Turul Andalusiei. A mai câștigat Săgeata Brabanteză și o etapă din Challenge-ul
Mallorca, iar în Amstel și Giro di Lombardia a bifat un top 10. La sprint,
veteranul Andre Greipel i-a adus lui Lotto opt victorii, dar niciuna în Le
Tour. Thomas De Gendt a fost un rutier constant în cursele de o săptămână, iar
Victor Campenaerts s-a impus în proba de contratimp la Campionatele Europene și
la naționalele Belgiei. În total, Lotto-Soudal a strâns 23 de victorii în 2018.
Transferuri:
Caleb Ewan, Adam Blythe, Roger Kluge, Stan Dewulf, Carl Fredrik Hagen, Brent
Van Moer, Brian Van Goethem, Gerben Thjssen, Rasmus Byriel Iversen
Rutieri care au plecat:
Andre Greipel (la Arkea Samsic), Lars Ytting Bak (la Dimension Data), Jens
Debusschere (la Katusha), Moreno Hofland (la Education-First), Marcel Sieberg
(la Bahrain Merida), James Shaw.
La
ce să ne așteptăm în 2019: La fel ca și în sezonul
anterior, belgienii de la Lotto se vor axa pe victorii de etapă. Venirea lui
Caleb Ewan înseamnă un nou început după plecarea lui Greipel, iar australianul
trebuie să livreze, mai ales în Le Tour. Alți rutieri de urmărit sunt Tiesj
Benoot (în clasicele pe pavate), Tim Wellens (în clasicele din Ardeni) și
Thomas De Gendt (în curse de o săptămână sau în evadările din Marile Tururi). De
văzut și ce va face Campenaerts, campionul european de la contratimp, care are
oportunități de victorii atât în Giro, cât și în Le Tour sau Vuelta.
BORA-Hansgrohe:
27 de rutieri
Rezultate 2018:
Peter Sagan a fost, din nou, pionul principal în angrejanul Borei în 2018.
Slovacul a bifat de-a lungul anului calendaristic doar șapte victorii, dar și-a
convins în continuare șefii să bage bani în această echipă până la finele lui
2021 prin victoria entuziasmantă din Paris-Roubaix. A mai luat și Gent-Wevelgem,
un succes în Down Under, unul în Turul Elveției și trei în Turul Franței, acolo
unde a cucerit și tricoul verde pentru a șasea oară, egalându-l astfel pe Erik
Zabel. Însă nu doar Sagan a adus glorie Borei, ci și Sam Bennett sau Pascal
Ackermann. Irlandezul a impresionat în Giro, acolo unde s-a impus în trei etape,
provocându-i mari bătăi de cap lui Elia Viviani, principalul său adversar. În
schimb, Ackermann a luat etape în Turul Romandiei, Criteriul Dauphine,
RideLondon Classic sau Turul Poloniei, toate curse de World Tour. Jay McCarthy
(2 victorii), Peter Kennaugh (1 victorie), Rudiger Selig (1 victorie), Matteo
Pelucchi (1 victorie), Maciej Bodnar (campion la contratimp al Poloniei) și
Lukas Postlberger (campion pe șosea al Austriei) au contribuit și ei la zestrea
de 25 de succese ale grupării germane.
Transferuri:
Jempy Drucker, Oscar Gatto, Maximilian Schachmann
Rutieri care au plecat:
Aleksejs Saramontins (la Intepro Stradalli Cycling), Matteo Pelucchi (la
Androni Giocattoli), Michael Kolar (retras).
La
ce să ne așteptăm în 2019: Pentru prima dată după
trei ani, Sagan începe un sezon fără tricoul curcubeu. Traseul din Innsbruck a
fost prea dificil pentru Peter, dar tot va purta și în 2019 un tricou
distinctiv, cel de campion pe șosea al Slovaciei. Ca și în anii anteriori,
Sagan țintește victoria în Monumentele din primăvară, iar aducerea lui Gatto
sau Drucker îi întărăște și mai mult echipa ce îl va ajuta în clasice. De
asemenea, Bennett și Ackermann trebuie să confirme și în 2019 forma bună pe
care au arătat-o în 2018, iar Schachmann vine ca un joker în Marile Tururi
pentru a bifa victorii de etapă, dar se poate implica și în cursele de o zi din
Ardeni. Pretențiile pentru clasamentul general în Giro, Le Tour sau Vuelta sunt
îndreptate către Davide Formolo, Rafal Majka și Emanuel Buchmann, însă de
urmărit vor fi și austriecii Konrad, Muhlberger, Grosschartner și Postlberger.
Team
Sunweb: 25 de rutieri
Rezultate 2018:
Odată cu victoria de la general din Turul Italiei 2017 a lui Tom Dumoulin,
Sunweb s-a concentrat aproape exclusiv pe construirea unei formații în jurul
olandezului pentru a cuceri cât mai multe succese la general în cele trei mari
competiții ale fiecărui sezon. 2018 a venit cu două locuri doi la general
pentru Dumoulin, atât în Giro, cât și în Le Tour. Batavul a sperat să facă
dubla istorică, dar s-a lovit de cei doi britanici de la Sky, Chris Froome și
Geraint Thomas. De asemenea, Dumoulin a luat câte o etapă în Italia și Franța,
ambele la contratimp. În rest, pentru Sunweb au mai adus victorii Michael
Matthews (patru la număr), Max Walscheid (două), Soren Kragh Andersen (două) și
Phil Bauhaus (una) pentru a totaliza un număr de doar 11 succese stagionale.
Transferuri:
Nicolas Roche, Jan Bakelants, Marc Hirschi, Robert Power, Asbjorn Kragh Andersen,
Casper Pedersen, Max Kanter, Cees Bol, Joris Nieuwenhuis
Rutieri care au plecat:
Laurens Ten Dam (la CCC Team), Simon Geschke (la CCC Team), Edward Theuns (la
Trek), Mike Teunissen (la Jumbo-Visma), Phil Bauhaus (la Bahrain-Merida), Tom
Stamsnijder (Retras), Lennard Hofstede (la Jumbo-Visma).
La
ce să ne așteptăm în 2019: Cu un lot subțiat de
plecările lui Ten Dam și Geschke, managerii echipei l-au adus pe Roche ca
principal ajutor pentru Dumoulin în Giro, principalul său obiectiv declarat.
Olandezul este avantajat de traseul desenat de organizatorii italieni, care au
pus nu mai puțin de trei etape de contratimp ce îi pot da un avantaj batavului.
Pe lângă faptul că își dorește să își treacă în palmares al doilea Mare Tur din
carieră, Tom va merge și în Le Tour, unde țintește doar victorii. Sunweb va
merge și pe Matthews în clasicele din Ardeni și din toamnă, dar se va axa și pe
acontarea unui al doilea tricou verde în Turul Franței. De urmărit și
evoluțiile lui Wilco Kelderman, Kragh Andersen sau Sam Oomen.
Team
Katusha- Alpecin – 26 de rutieri
Rezultate 2018-
Trecerea de la licența rusă la cea elvețiană, coroborată cu anumite probleme pe
partea de doping, a făcut ca echipa la care “Purito” Rodriguez și-a încheiat
cariera să aibă niște evoluții absolutamente incerte. În 2018 s-au făcut niște
mutări de trupe, plecând vicecampionul mondial și campionul european, Alexander
Kristoff, în locul său venind, poate, cel mai rapid om din plutonul actual,
Marcel Kittel. Din păcate venirea neamțului nu a avut efect decât la nivel de
marketing, figura sa fiind una ce vinde bine șamponul Alpecin, rezultatele de
pe șosea lăsându-se așteptate. Tot la capitolul așteptări era trecut și Ilnur
Zakarin, care ar fi trebuit să ia măcar victorii de etapă în Marile Tururi,
dacă nu chiar o clasare pe podium, în timp ce Tony Martin, pe lângă rolul
decisiv în trenulețul conaționalului său, trebuia să se ocupe și de clasicele
cu pavate, dar și de etapele de contratimp. Ecartul între socoteala din târg și
cea de acasă a fost enorm, Katusha ocupând un derizoriu loc 19 în clasamentul
World Tour, care spune totul despre contraperformanța echipei.
Transferuri:
Jens Debusschere, Daniel Navarro, Enrico Battaglin,
Ruben Guerreiro, Dmitry Strakhov, Harry Tanfield.
Rutieri care au plecat: Tony
Martin (la Jumbo-Viesma), Tiago Machado (la Sporting Clube de Portugal), Robert
Kiserlovski (retras), Baptiste Plankaert (la WB Aqua Protect), Maurits
Lammertink (la Roompot-Charles), Maxim Belkov (fără angajament), Jhonathan
Restrepo (la Manzana Postobon), Mathias Marco (la Cofidis).
La
ce să ne așteptăm în 2019: Ca și în 2018 ... la
orice. Katusha are, în continuare, cel mai rapid om din pluton – cu care va
încerca multe victorii de etapă. E posibil ca trenulețul lui Kittel să se fi
sudat după un 2018 foarte slab, iar sezonul ce va urma să meargă uns. Primul
său sezon la Quick-Step a fost unul similar, sinonim cu dezamăgirea, dar al
doilea a fost fantastic, deci există premise în acest sens. Probabil, odată cu
venirile lui Debusschere și Battaglin, să fie atacate fragil clasicele de
primăvară. În ceea ce privește marile tururi, sarcina principală îi revine lui
Zakarin, care ar trebui să confirme la un moment dat, deși echipa din spatele
său se clatină mai rău ca un pugilist în runda a 12-a, Dani Navarro fiind doar
un ajutor firav.
Astana
Pro Team – 29 de rutieri
Rezultate 2018
– Echipa kazahă a fost într-o vânătoare continuă pe toată durata sezonului
2018, adunând victorii din Turul Dubaiului, până în cel al Turciei. Locul 4 în
clasamentul World Tour reliefând foarte bine acest aspect. Cele mai importante
victorii au fost, cu siguranță, cele din Omploop Het și Amstel Gold Race,
ambele aduse de Michael Valgren Andersen, dar și cele din Le Tour, aduse de
Magnus Cort și Omar Fraile.
Pe lângă victorii este de notat tricoul alb adus de Miguel Angel Lopez în Giro,
dar și locurile trei ocupate în Giro și Vuelta, la general. Performanțe care îl
îndreptățesc pe columbian să spere la mai mult.
Transferuri:
Ion și Gorka Izagirre, Manuele Boaro, Merhawi Kudus,
Davide Ballerini, Jonas Gregaard, Hernando Bohorquez, Rodrigo Contreras, Yuriy
Natarov.
Rutieri care au plecat: Michael
Valgren (la Dimension Data), Oscar Gatto (la Bora), Tanel Kangert (la Education
First), Moreno Moser (la Nippo), Sergei Chernetski (la Caja Rural), Jesper
Hansen (la Cofidis), Ricardo Minali (la Israel Cycling), Bakhtian Kozhataev,
Andrey Grivko (destinații necunoscute), Ruslan Tleubayev (retras).
La
ce să ne așteptăm în 2019: Având un rutier atât de
promițător, precum Lopez, obiectivul echipei va fi atacarea unui mare tur,
problema e că în spatele columbianului nu se află decât un rutier de o calitate
dovedită, pe cățărări, Jacob Fuglsang, în timp ce Fraile, Bilbao, Hirt sau
Sanchez sunt oameni care pot fi foarte buni într-o zi, dar nu au o constanță
extraordinară. Poate, venirea fraților Izagirre și a columbienilor Bohorquez și
Contreras să reprezinte așii pe care și-i ascunde în mânecă echipa kazahă.
Probabil, ca și în 2018, vânătoarea va fi caracteristica de bază a trupei lui
Vinokourov, fiecare tur, cât de mic ar fi, trebuie să fie marcat cu o victorie,
după care se vor lua deciziile pe moment. Echipa are o multitudine de rutieri
care pot oricând să aducă victoria în etape sau în cursele de o zi, oamenii
aduși pentru noul sezon fiind și ei croiți pe același calapod.
Rezultate 2018
– Echipa din Orientul Mijlociu a avut una din cele mai spectaculoase perioade
de mercato, la finalul lui 2017 înregimentând nume precum Alexander Kristoff
sau Daniel Martin, mutări cu care nu prea puteau da greș. Deși nu a avut un an
extraordinar, irlandezul a adus victorii în Turul Franței și Criteriul
Dauphine, în timp ce norvegianul a luat crema pe Champs Elysees, aducând și
victorii în Orient. Pe de altă parte, Fabio Aru și-a continuat lupta în Țara
Nimănui, terminând anul fără victorii de etapă în Marile Tururi, fără clasări
bune la general, nefiind nici vânător, nici vânat.
Transferuri:
Sergio Henao, Fernando Gaviria, Jasper Philipsen,
Tadej Pogacar, Tom Bohli, Sebastian Molano, Rui și Rio Oliveira, Cristian
Munoz.
Rutieri care au plecat: Przemyeslaw
Niemec (retras), Ben Swift (la Sky), Darwin Atapuma (la Cofidis), Matteo Bono,
Fillipo Ganna (la Sky), Anass Ait El Abdia (la VIB Sports).
La
ce să ne așteptăm în 2019: După cum ne-a obișnuit,
UAE are doar două categorii de rutieri, iluștri și anonimi. Oamenii aduși în
această perioadă se încadrează perfect în cele două zone. Henao și Gaviria
alăturându-se clasei lui Martin și Kristoff, în timp ce restul ... vor duce
foarte probabil greul și li se va da mână liberă în competițiile fără mare
importanță. Va fi interesant modul în care își vor împărți Gaviria și Kristoff
oamenii de trenuleț și competițiile în care vor participa, cum la fel de
interesant va fi mixul dintre Aru, Martin și Henao, plus modul în care vor fi
ei aruncați în lupta Marilor Tururi.
Cu siguranță echipa are un potențial fantastic (începând de la buget până la
oamenii de pe șosea), important va fi modul în care planul va fi pus în
aplicare.
Bahrain
Merida – 26
de rutieri
Rezultate 2018
– Trupa ce-l are ca tenor pe Vicenzo Nibali a reușit un an 2018 bun, luând
laurii în locurile unde nu se așteptau și fiind pe nicăieri în cursele unde
existau așteptări din partea lor. La fel ca Astana, ar putea fi numiți lejer
“vânători”, cea mai reputată pradă fiind Milano SanRemo câștigată de Nibali de
o manieră uimitoare, după care putem plasa victoriile lui Mohoric din Giro, o
etapă, și generalul în Binck-Bank Tour. Domenico Pozzovivo a fost mereu prin
preajma locului 1, dar l-a ratat, atât în Turul Alpilor, cât și în Giro, la
Campionatele Naționale, în Liege – Bastogne – Liege sau Il Lombardia.
Transferuri:
Rohan Dennis, Damiano Caruso, Dylan Theuns, Marcel
Sieberg, Jan Tratnik, Phil Bauhaus, Andrea Garosio, Stephen Williams.
Rutieri care au plecat: Giovani
Visconti (Willier Triestina), Franco Pellizoti (retras), Ion și Gorka Izagirre
(Astana), Enrico Gasparotto (Dimension Data), Borut Bozic (retras), Konstantin
Siutsou (destinație necunoscută), Ramunas Navardauskas (Delko Marseille),
Niccolo Bonifazio (Direct Energie), Manuele Boaro (Astana), Per David (Adria
Mobil).
La
ce să ne așteptăm în 2019: Echipa va avea mai multe cărți de jucat decât
niciodată. Planul pus la punct de finanțatori, acum doi ani, prin care vor să
aibă unul din cele mai mari bugete, sunt pe cale de a se înfăptui, iar echipa
“suferă” modificări din acest motiv. Pe lângă Nibali care își propune o
victorie la general în marile tururi, îi avem pe Phil Bauhaus, Dylan Theuns,
Sonny Colbrelli, Rohan Dennis sau Pozzo care pot aduce numeroase victorii de
etapă sau în cursele de o zi. Ca noutate, echipa se va axa și pe clasicele de
primăvară, odată cu aducerea unui lider în astfel de curse, precum Theuns,
belgianul fiind expert în cursele valonate, dar și în tururile de o săptămână
cu un profil favorabil.
AG2R La Mondiale: 29 rutieri
Rezultate 2018: Cu 15 victorii anul trecut nu putem spune că AG2R a
avut un sezon slab. Însă piesa de rezistență a echipei, francezul Romain Bardet
a obținut un modest loc 6 în Le Tour, fără a fi un pericol real pentru podium. Mai
mult de atât Bardet a pierdut cam oriunde s-a dus, cea mai dureroasă înfrângere a suferit-o la Campionatele Mondiale. Totuși echipa a obținut un premiu de
consolare în TdF prin Pierre Latour– tricoul de cel mai bun tânăr. Cei doi însă
erau și singurii oameni de general din lot, în restul marilor tururi francezii
au vânat victoriile de etapă. Geniez și Gallopin au fost rutierii care au
reușit acest lucru, în Turul Spaniei. Pe plan de clasice belgianul Oliver
Naesen a fost liderul echipei, care a reușit niște clasări bune – dar adevărata
șansă a avut-o Silvan Dillier care a pierdut onorabil contra lui Peter Sagan în
Paris – Roubaix, într-o luptă unu la unu. La sprinturi Ag2R s-a bazat mai mult
pe cele în grup redus, cu Tony Gallopin în prim plan.
Transferuri: Larry Warbasse, Dorian Godon, Jaakko Hanninen, Geoffrey Bouchard
Rutieri
care au plecat: Jan Bakelants
(Sunweb), Cyril Gautier (Vital Concept
- B&B Hotels), Matteo Montaguti (Androni Giocattoli), Rudy
Barbier (Israel Cycling Academy).
La ce să ne așteptăm în 2019: AG2R va avea un lot aproape la fel de slab ca în 2018,
dacă nu chiar mai slab odată cu plecarea celor 4 ruleuri. Romain Bardet va fi
din nou sufletul echipei care va încerca din nou, ajutat de Pierre Latour, să
obțină măcar un podium în TdF. Dacă Latour nu va fi cătușat lângă Bardet s-ar
putea să obțină rezultate bune. Naesen va fi de servici pentru clasice, iar
Gallopin și Geniez se vor axa pe victorii de etapă în marile tururi. Germanul
Nico Denz va fi un alt rutier de la care ne așteptăm să fie activ în atacuri și
evadări.
EF Education First Pro Cycling Team:
Rezultate 2018: Anul trecut cei de la Education First au trebuit să
aștepte până în Vuelta ca să obțină prima victorie din World Tour. Turul Spaniei a
salvat oarecum sezonul dezastruos al echipei cu 2 victorii prin Michael Woods
și Simon Clarke și un loc 7 la general cu Rigoberto Uran. Columbianul a început
promițător sezonul însă o căzătură în Tour de France i-a reorganizat
calendarul. Pe lângă Vuelta, cursele americane au adus momente de speranță
pentru EF, Hugh Carthy și Daniel Felipe Martinez au arătat o figură frumoasă –
reușind chiar niște clasări în top 10 la general. Michael Woods și el a fost
aproape să câștige mai multe curse însă victoria nu s-a lipit de el nici în
Liege – Bastogne – Liege, nici în Giro și nici la Campionatele Mondiale. În
clasice Sep Vanmarcke a avut din nou un parcurs slab. Mai mult de atât,
belgianul nu a reușit nici o victorie din 2016. La sprinturi italianul Modolo a
obținut și el doar singură victorie în Ruta del Sol și top 10-uri în Giro.
Transferuri: Tejay Van Garderen, Tanel Kangert, Moreno Hofland, Alberto Bettiol,
Lachlan Morton, Luis Villalobos, Jonathan Klever Caicedo, James Whelan, Sean
Bennett
Rutieri
care au plecat: Daniel Moreno (?),
Pierre Roland (Vital Concept
- B&B Hotels), Tom van Asbroeck (Israel Cycling Academy), Will
Clarke (Trek – Segafredo), Brendan Canty (?), Julian Cardona (Androni
Giocattoli), Kim Magnusson (Riwal Readynez Cycling Team)
La ce să ne așteptăm în 2019: Venirea lui Tejay cu siguranță va aduce un plus echipei
americane. Deși nu mai este la forma din trecut, Van Garderen poate fi un
plus prin experiența lui atât în cursele de o săptămână, cât și în marile tururi.
Iar cu adiția lui Kangert, Rigoberto Uran are potențialul să alinieze o echipă
bună la start în Turul Franței. Și dacă tot vorbim de potențial, echipa a avut
o bază de talente și în 2018 care însă erau necopți, sau a progresat mai încet
la cum ne așteptam noi. În 2019 s-ar putea ca rutieri precum Villalobos sau
Martinez să facă un salt și să ne surprindă cu ceva victorii. Woods va fi din
nou protagonist în ardeni și la finișuri explozive. Nu cred că vom putea afirma
acest lucru despre Vanmarcke care de câțiva ani este doar o umbră a sa. În
cursele plate și sprinturi lucrurile vor fi împărțite între Modolo și Hofland,
cei doi însă sunt departe de elita meseriei, în cel mai bun caz vor obține
victorii în cursele .HC și locuri 5-10 în Mari Tururi.
Team Dimension Data:
Rezultate 2018: Dimension Data a fost cea mai slabă echipă din World
Tour din anul trecut. Deși au început promițător printr-un podium în Down Under
cu Slagter și un Cavendish activ în Dubai, rezultatele nu au mai venit.
Englezul a avut o serie de ghinioane tot sezonul și căzăturile l-au împiedicat
să mai adauge victorii la palmaresul său extraordinar. Vuelta a adus într-un
final un succes pentru echipă, Ben King aducând chiar 2 victorii de etapă, ca
acel ultim loc în clasamentul WT să nu fie chiar așa de rușinoasă. Un alt
rutier, care a avut o sclipire a fost Ben O`Connor, care a câștigat o etapă în
Turul Alpilor și a avut un Giro onorabil până să abandoneze.
Transferuri: Roman Kreuziger, Enrico Gasparotto, Giacomo Nizzolo, Lars Ytting Bak,
Michael Valgren, Danilo Wyss, Gino Mader, Stefan de Bod, Rasmus Tiller.
Rutieri
care au plecat: Igor Anton (retras),
Serge Pauwels (CCC), Natnael Berhane (Cofidis), Merhawi Kudus (Astana), Lachlan
Morton (Education First), Scott Thwaites, Mekseb Debesay, Johann Van Zyl (303
Project), Nic Dougall (retras)
La ce să ne așteptăm în 2019: DD s-a întărit consistent pentru acest an, iar venirea
unor rutieri precum Kreuziger, Nizzolo, Gasparotto, Valgren sau Bak ar trebui
să ajute echipa să părăsească postura de lanternă roșie. Mai ales Valgren este
o adiție foarte bună, un rutier valoros în clasice și câștigător în Omloop Het
și Amstel Gold Race. Interesant este că sud-africanii i-au transferat și pe cei doi
pe care i-a învins în Amstel: Kreuziger și Gasparotto. Mă aștept la o echipă
puternică de clasice la care se adaugă Bak, Eisel și Boasson Hagen. La
sprinturi cu siguranță îl vom vedea pe Cavendish încercând să doboarea miticul
record al lui Merckx din Turul Franței, dublat de Nizzolo care probabil va avea
obiectiv Giro di Italia. În Marile Tururi singurul om de la care ne putem
aștepta la un rezultat bun va fi Ben O`Connor – starul echipei Meintjes fiind
doar o glumă în ultima vreme.
Trek Segafredo:
Rezultate 2018: Fără un om competent de general anul trecut, Trek miza
mai mult pe victorii de etapă sau în clasicele pe pavate. Starurile echipei au
performat însă sub așteptări, Mollema zbătându-se prin evadări, iar Degenkolb
obținând singura lui victorie in etapa cu pavate din Turul Franței, la Roubaix.
Sezonul de clasice a fost oarecum salvat de Jasper Stuyven, care a reușit
clasări onorabile în top 10, adunând și totodată majoritatea punctelor WT la
Trek. Au dezamăgit în schimb Pantano (doar o singură victorie în Catalunya),
Stetina (nici măcar în cursele america nu a strălucit) și Gianulca Brambilla
(din Vuelta 2016 fără victorie).
Transferuri: Richie Porte, Edward Theuns, Gulio Ciccone, Alex Kirch, Will Clarke,
Matteo Moschetti
Rutieri
care au plecat: Giacomo Nizzolo
(Dimension Data), Gregory Rast (retras), Matthias Brandle (Israel Cycling
Academy), Boy Van Poppel (Roompot), Tsgabu Grmay (Michelton – Scott), Ruben
Guerreiro (Katusha), Laurent Didier (Retras), Eugenio Alafaci (EvoPro Racing),
Daniel Gregory (DCBank Pro Cycling Team)
La ce să ne așteptăm în 2019: Piesa de rezistență din acest an va fi cu siguranță
Richie Porte de la care se așteaptă să se implice în lupta pentru victorie
finală în LeTour. Australianul a ajuns deja la o vârstă și este posibil să își joace ultima carte în acest sezon. Pe lângă australian Trek are în compoziție 2 tineri - noul venit Ciccone, consacrat deja în Giro și Niklas Eg, aflat la al doilea său sezon aici. Danezul a avut evoluții promițătoare și sperăm să aibă mână liberă ca să își dovedească calitățile. În clasice Jasper Stuyven poate spera la niște clasări bune, dacă continuă creșterea ce ne arată an de an. John Degenkolb ar putea fi piesa slabă din această echipă. Germanul nu a făcut mare lucru de mai bine de trei ani, iar cu plecarea lui Nizzolo Trek rămâne descoperit pe frontul sprinturilor.
Rezultate 2018: Echipa britanica a avut un
sezon 2018 ideal, reusind să-și atingă principalele obiective: Turul Italiei și
Turul Franței, urmate apoi de mai multe victorii de mai mică magnitudine, în
cea de-a doua parte a sezonului: Turul Poloniei (Michal Kwiatkowski), Criterium
du Dauphine (Geraint Thomas), Giro della Toscana și Tour of Guangxi (Gianni
Moscon), ce au ridicat palmaresul echipei la un total de 43 de succese.
Omul numărul unu al echipei și al
ciclismului mondial în stagiunea trecută a fost Chris Froome. Acesta a decis ca
pentru 2018 să-și schimbe programul obișnuit și să alerge în Turul Italiei,
încercând să realizeze o altă dublă istorică Giro-Tour. Ghinioanele au lovit
încă din prima săptămână de Giro, o formă slabă în debutul competiției
coroborată cu mai multe căzături au dus la o întârziere uriașă în clasament, însă
Froome a continuat să lupte, în cele din urmă reușind să recupereze handicapul
în două etape memorabile, pe care a și reușit să le câștige: una cu finiș în
cățărare pe teribilul Zoncolan, în care lupta s-a dat până în ultimul kilometru,
iar cea de-a doua a fost o victorie ce ne-a adus aminte de perioadele romantice
ale ciclismului, deoarece Froome a atacat cu 80 de km înainte de final, pe
Colle delle Finestre și a reușit să ajungă la finiș cu 3 minute avans și să
preia tricoul roz.
În Turul Franței sportivul britanic a avut
o evoluție bună, dar căzăturile și oboseală din Turul Italiei și-au spus
cuvântul. Rezultatul final a fost locul 3 în ierarhia generală, Froome fiind
cel mai aproape de realizarea dublei Giro-Tour de la Marco Pantani. Din
fericire pentru Team Sky Marea Buclă le-a revenit în cele din urmă tot lor
grație evoluției extraordinare a galezului Geraint Thomas, care și-a trecut în
cont și două victorii de etapă. Turul Franței a scos la iveală și un talent
uriaș pe care echipa britanică îl are, și anume tânărul Egan Bernal care și-a
sprijinit foarte bine liderii, arătând în anumite momente că este peste ei.
Transferuri:
Eddie Dunbar, Fillipo Gana, Jhonatan Narvaez, Ivan
Sosa, Ben Swift
Rutieri care au plecat: Philip Deignan (retras),
Sergio Henao (UAE-Team Emirates), Benat Inxausti (Euskadi-Murias), David Lopez (retras),
Lukasz Wisniowski (CCC Team).
La
ce să ne așteptăm în 2019: Se pare că britanicii
continuă un proces de întinerire al echipei aducând niște rutieri de mare
perspectivă: Ivan Sosa(21 ani) ce a dovedit că este un foarte bun cățărător și
Fillipo Gana (22 ani),vicecampion național în proba de contratimp pe șosea și
campion mondial în proba de urmărire pe velodrom. Probabil principalul obiectiv
al echipe este ca Froome să obțină cel de-al 5-lea Tur al Franței din carieră,
totodată este de așteptat și să-l vedem pe Egan Bernal lider într-un mare tur
în 2019. De asemenea, David Brailsford are misiunea de a găsi un nou sponsor
principal până în iulie, asta pentru că Sky a decis să nu mai sponsorizeze
echipa de ciclism din 2020.
Groupama-FDJ:
28 de rutieri
Rezultate 2018: Gruparea franceză a avut
un sezon mediocru, caracterizat în multe momente de inconstanță. În primul rând
cel care a dat speranțe suporterilor francezi a fost Thibaut Pinot, care după o
evoluție solidă în cursele pregătitoare (victorie în Turul Alpilor), spera să
fie un actor important în Turul Italiei, dar forma sa inconstantă l-a făcut pe
francez să vină în ultima etapa montană cu o întârziere uriașă, urmând ca apoi
să abandoneze. Aceste căderi de formă sunt tot mai prezente la Pinot în ultimii
ani, dovedind că nu mai este același rutier de general care se poate bate în
orice moment pentru podium . El a reușit totuși să-și salveze sezonul printr-o
victorie în Vuelta și succesul din Turul Lombardiei.
Cealaltă vedetă a echipe, Arnaud Demare, a
avut un sezon modest cu doar 3 victorii de World Tour. Din fericire pentru
acesta, una dintre ele a fost chiar în Turul Franței, acest lucru ameliorând
puțin evoluția sa foarte ștearsă din stagiunea trecută. FDJ a avut în total 33
de victorii în 2018, dar problema lor
este că majoritatea au fost în curse de mică importanță din Franța.
Transferuri:
Kilian Frankiny, Stefan Kung, Miles Scotson
Rutieri care au plecat: Davide
Cimolai (Israel Cycling Academy), Jeremy Roy (retras), Arthur Vichot (Vital
Concept).
La
ce să ne așteptăm în 2019: Se pare că FDJ și-a
întărit echipa pentru clasicele din primăvară, dar a pierdut un om important
din trenulețul pentru sprint – Davide Cimolai. Probabil obiectivele echipei
sunt aceleași ca în anii trecuți: victorii de etapă la sprint în Le Tour prin
Arnaud Demare și o clasare cât mai bună la general cu Thibault Pinot, însă
acest lucru este destul de greu având în vedere forma din ultimele sezoane a
francezului.
Mitchelton-Scott:
26 de rutieri
Rezultate 2018: Mitchelton a continuat să
se focuseze în 2018 pe marile tururi lăsând la o parte sprintul și cursele de o
zi. Aceștia s-au comportat foarte bine pe tot parcursul anului trecut, reușind
chiar să obțină victoria în prima cursă de World Tour a anului, Turul Down
Under, prin sud-africanul Daryl Impey.
Eroul echipei a fost Simon Yates. Acesta a
fost în formă pe tot parcursul sezonului, exceptând ultimele etape din Turul
Italiei, iar acest lucru l-a costat
tricoul roz. Rutierul britanic nu a părăsit „cizma” cu mâinile goale, bifând
trei succes de etapă. A urmat apoi o pregătire pentru Vuelta (victorie în Turul
Poloniei și loc doi la general). În Turul Spaniei totul a mers perfect pentru
Simon, reușind să aducă primul Mare Tur pentru Mitchelton Scott, plus încă o
victorie de etapă.
Transferuri:
Edoardo Affini, Brent Bookwalter, Tsagbu Grmay, Callum
Scotson, Nick Schultz, Dion Smith, Robert Stannard.
Rutieri care au plecat: Caleb
Ewan (Lotto Soudal), Roger Kluge (Lotto
Soudal), Roman Kreuziger (Dimension Data),
Robert Power (Sunweb), Svein Tuft
(Rally Cycling), Carlos Verona (Movistar).
La
ce să ne așteptăm în 2019: Echipa australiană își
dorește ca în 2019 să se concentreze
exclusiv pe marile tururi prin cei trei lideri ai săi: Simon Yate, Adam Yates
și Esteban Chavez. Pentru a le oferi suport total acestora, Mitchelton a renunțat și la sprinterul lor, Caleb Ewan. Totuși
echipa pare că ar mai avea nevoie de puțin ajutor pe munte, mai ales după
plecarea lui Roman Kreuziger și a lui Carlos Verona, oameni foarte importanți
în ultimi ani.
CCC
Team: 23 de rutieri
Rezultate 2018: Echipa este la primul său
an în World Tour. Această formație s-a format prin fuzionarea fostei echipe BMC
cu CCC Sprandi Polkowice. După ce sezonul trecut echipa BMC a anunțat că sponsorul
principal va opri finanțarea, CCC a intrat pe fir și a decis să preia echipa,
astfel din sezonul 2019 vom avea în primul eșalon valoric al ciclismului o
echipă cu licență poloneză.
Transferuri:
Amaro Antunes, Wiliam Barta, Pawel Bernas, Josef Cerny,
Victor de la Parte, Simon Geschke, Kamil Gradek, Jakub Marecczko, Lukasz
Owsian, Serge Pauwels, Szymon Sajnok, Laurens ten Dam, GijsVan Hoecke, Guillaum
Van Keirsbulk, Lukasz Wisniowski, Ricardo Zoidl.
Rutieri care au plecat: Richie
Porte (Trek Segafredo), Alan Banaszek (Caja Rural), Alberto Bettiol (Education
First), Tom Bohli (UAE), Brent Bookwalter (Mitchelton-Scott), Piotr Brozyna (CCC
Development Team), Damiano Caruso (Bahrain Merida), Pawel Cieslik (Wibatech),
Rohan Dennis (Bahrain Merida), Jean-Pierre Drucker (Bora), Pawel Franczak (Voster),
Kilian Frankiny (FDJ), Simon Gerrans (retras), Jonas Koch (Heizomat), Marko
Kump (Adria Mobile), Stefan Kung (FDJ), Adrian Kurek (Hurom), Kamil Malecki(CCC
Development Team), Michal Paluta (CCC Development Team), Leszek Plucinski(Voster), Nicolas Roche(Sunweb),
Jurgen Roelandts(Movistar), Michael Schlegel (Elkov), Miles Scotson (FDJ),
Frantisek Sisr (Elkov), Patryk Stosz (CCC Development Team), Mateusz Taciak (Voster),
Dylan Teuns (Bahrain Merida), Tejay van Garderen (Education First), Loic
Vliegen (Wanty), Danilo Wyss (Dimension Data)
La
ce să ne așteptăm în 2019:
Echipa se bazează pe un nucleu format din
23 de rutieri (cei mai puțini din World Tour) de la fostele BMC și CCC Sprandi
Polkowice și este construită în jurul lui GregVan Avermaet, singura vedetă din
lot, fiind orientat aproape în totalitate pe cursele de o zi. Puținii
cățărători rămași în echipă nu pot emite pretenții la clasări în top10 în Marile
Tururi, dar sunt rutieri cu experiență, buni
vânători de etape ce pot aduce victorii. Trebuie să fim atenți și la sprinterul
Jabuk Mareczko, care în ultimii ani a avut evoluții foarte bune, mai ales în
Giro unde a fost aproape să obțină victorii de etapă în repetate rânduri.
Quick-Step
– 25 de rutieri
Rezultate 2018: Pentru moment vom păși pe terenul formației belgiene Quick-Step,
care a traversat momente destul de dificile pe parcursul acestei ierni. Spre
exemplu, Fernando Gaviria a fost unul dintre primii rutieri din formația lui
Patrick Lefevre care și-au anunțat timpuriu plecarea din această toamnă.
Astfel, tânărul sprinter columbian va îmbrăca combinezonul echipei din Emirate,
UAE.
Situația echipei Quick-Step Floors
(actuală Deceuninck) a părut să fie una mai delicată, până la găsirea unui
partener, după ce Quick-Step a declarat că dorește să devină sponsorul secundar
al formației. Cu toate acestea, numele lui Fernando Gaviria își pune amprenta
pe listă alături de alți rutieri exponențiali care au părăsit gruparea belgiană
în ultimii ani, precum Marcel Kittel sau Daniel Martin. Gaviria a obținut nu
mai puțin de nouă victorii în 2018, dintre care două în Turul Franței, devenind
și primul purtător al tricoului galben cu această ocazie.
În 2018 Quick-Step a avut un cuvânt
important de spus în cursele clasice, fiind practic specialitatea de casă a
belgienilor. Nu avem cum să nu remarcăm totuși plecarea batavului Niki
Terpstra, cel care a venit mereu cu tolba plină de-a lungul primăverii - fost
câștigător al Turului Flandrei, Le Samyn și E3 Harelbecke pe parcursul
sezonului trecut.
Două nume interesante se alătură lui
Quick-Step în 2019, aici fiind vorba despre doi oameni tineri cu potențial și
cu rezultate frumoase obținute la juniori, Remco Evenepoel (18 ani) – campion
mondial în probele de contratimp și pe șosea (juniori) în Innsbruck (Austria)
și danezul Mikkel Frølich Honoré, în vârstă de 21 ani care a câștigat Circuitul
Valoniei, o etapă contra-cronometru în Tour de l’Avenir și un loc 5 în
Ghent-Wevelgem U23.
Transferuri:
Remco Evenepoel,
Mikkel Honoré
Rutieri
plecați: Laurens De Plus, Fernando Gaviria, Jhonatan Narvaez,
Maximilian Schachmann, Niki Terpstra
La
ce să ne așteptăm în 2019: Așteptările vor fi la
cote maxime și în 2019 atât în cursele monument de o zi, cât mai ales în Turul
Franței, acolo unde echipa lui Patrik Lefevre a produs surprize plăcute și a
adus victorii pe bandă rulantă. Mai mult decât atât, poate francezul Julian
Alaphilippe își va păstra energia pentru etapele montane. În 2018, francezul în
vârstă de 26 de ani, a terminat în avanposturi în Săgeata Valonă, Clasica San
Sebastian și a plecat acasă cu tricoul roșu cu buline din Le Tour, unde a
câștigat rundele a 10-a și a 16-a. Evoluțiile sale au fost la fel de bune și în
Turul Țării Bascilor, capturând primele două etape și în Criteriul Dauphine,
unde a încheiat pe prima treaptă a podiumului în runda cu numărul 4.
Movistar Team – 25 de rutieri
Rezultate 2018: Urmează
o echipă care pur și simplu nu are nevoie de prea multe prezentări, de aceeași
factură cu titrata Quick-Step. Ambele se duelează pentru supremație în plutonul
profesionist. Acum e rândul formației Movistar, asupra căreia ne vom arunca
privirea în rândurile ce urmează.
Movistar continuă să fie o fabrică cu
magnet la rutierii buni. Lluis Mas, Eduard
Prades, Jürgen Roelandts și Carlos Verona sunt doar câțiva dintre rutierii
importanți care se alătură Armadei spaniole. Nuno Bico și Victor de la Parte au
spus adio formației iberice din primul eșalon valoric. Echipa lui Eusebio Unzue
a fost construită în 2018 în jurul celor doi pioni principali, Nairo Quintana
și Alejandro Valverde. Același scenariu va fi foarte posibil de urmărit și în
2019. Formația iberică este una dintre singurele care poate să livreze spectacol
în toate cursele sezonului, având o evoluție extrem de constantă.
Iar dovadă în acest sens stau
performanțele lui Alejandro Valverde, care la 38 de ani nu se dezminte și putem
spune că sezonul 2018 a fost pentru el unul admirabil: câștigător al tricoului
curcubeu, primul în Turul Cataluniei, în Turul Occitaniei, în Turul Abu Dhabi
sau în Turul Comunității Valenciene. Fără doar
și poate surpriza provocată de acesta la Innsbruck va rămâne pe retina
fanilor săi pentru mult timp de acum încolo. Și totuși nu se gândește la
retragere în nici un moment.
Transferuri: Lluis Mas, Eduard
Prades, Jürgen Roelandts, Carlos Verona
Rutieri plecați: Nuno Bico, Victor de la
Parte
La
ce să ne așteptăm în 2019: Așteptările mari totuși vin de la Nairo
Quintana, după ce a avut parte de un an 2018 ceva mai modest. Fostul câștigător
de Tur al Spaniei și al Italiei (2014, 2016) s-a remarcat doar în cursele de o
săptămână. Vijelia din Le Tour provocată de ceva timp de Froome se pare că nu
i-a priit în vreun fel și a fost nevoit să se mulțumească abia cu un loc 10 la
general.
Totuși, columbianul și-a spălat păcatele
cu un triumf sosit abia în etapa a 17-a pe Col de Portet. Sud-americanul va fi
nevoit să găsească până la urmă un antidot și să fie apt pentru noile
confruntări din 2019. Aportul unor oameni precum Carlos Verona, Eduard Prades
sau Lluis Mas va fi esențial în etapele montane, toți cei trei fiind bun
ruleuri. Iar experiența belgianului Jürgen Roelandts se va dovedi, de asemenea, exponențială
în cursele cu mult plat și cu condiții meteo dificile. La cei 33 de ani ai săi,
Roelandts va fi al doilea rutier de mare experiență al echipei după Valverde.
Prin urmare, Movistar ne pregătește un
sezon la fel de palpitant și de neașteptat. Să fie oare „El Bala” din nou
magicianul din spatele cortinei cu cele mai multe surprize rămase în joben?
Delko
Marseille
Transferuri:
Alessandro Fedelli, Eduard Grosu, Alexis Guerin,
Ramunas Navardauskas, Rémy Rochas, Fabien Schmidt
Rutierii
plecați: Yannick Martinez și John Anderson Rodriguez
Sezonul 2019 se anunță unul palpitant și
prin prisma deciziilor, care au fost luate de rutierii noștri români. Va fi
interesant de văzut cum se vor adapta aceștia la noile climate, cum vor fi
primiți în cadrul colectivului și bineînțeles dacă noua schimbare va fi una de
bun augur în angrenajul profesional, al ciclismului de primă mână.
Un prim exemplu concludent, în această
privință, ar fi zărneșteanul Eduard Grosu, care după nu mai puțin de cinci
sezoane petrecute în combinezonul echipei din Peninsulă, Nippo-Vini Fantini, a
ales un loc mai pitoresc încărcat de istorie și nostalgie, iar aici ne referim
la formația franceză pro-continentală, Delko Marseille Provence KTM. Campionul
național al României pe șosea a semnat un contract pe doi ani cu gruparea din sudul
Franței, care rulează în plutonul profesionist din 2011, dar care nu a avut
șansa până acum să primească un wild-card în Le Tour.
În vârstă de 25 de ani, Eduard Grosu s-a
bucurat în două rânduri de participarea într-un mare tur, bifând consecutiv cele
două ediții ale Turului Italiei, în 2015 și 2016. O eventuală prezență a sa în
plutonul „Marii Bucle” l-ar propulsa efectiv în panteonul sportului românesc,
oferindu-i mai multă încredere și continuitate. Chiar dacă presa franceză o
vedea pe Delko să participe în Le Tour, formația originară din Provence nu a
izbutit să fie prezentă în ultimele două ediții.
Totuși belgienii de laWanty-Groupe Gobert
au fost preferați doi ani la rând de organizatorul ASO, care i-a lăsat fără Le
Tour atât pe cei de la Delko, cât şi pe Vital Concept, echipa lui Bryan
Coquard. După ce a semnat contractul, Edi a declarat că e foarte fericit, se
simte bine și avea nevoie de o schimbare, după lunga perioadă de cinci ani
petrecută la Nippo. Românul e din ce în ce mai motivat să câștige cât mai multe
curse în Hexagon.
La
ce să ne așteptăm în 2019: Edi va avea ocazia în
noul sezon să întâlnească caractere frumoase și să se adapteze unui climat
diferit, iar în cazul de față îi pomenim
pe Javier Moreno (în trecut a fost unul dintre pionii principali ai echipei
Movistar), Mauro Finetto (fostul său adversar și câștigător în cursa de casă,
Turul Sibiului) Delio Fernandez sau lituanianul Ramunas Navardauskas, o altă
achiziție proaspătă și un rutier veritabil în materie de anduranță cu veleități
de contratimpist, fost campion al țării sale.
Sezonul 2018 a fost unul memorabil pentru
ciclismul românesc datorită revenirii în prim-plan a Turului României, o cursă
despre care s-a discutat mult, dar care a avut puterea să readucă acel mic
zâmbet pe chipul iubitorilor de ciclism, pentru că, nu-i așa, în România va fi
complicat întotdeauna să realizezi ceva. Serghei
Țvetcov e unul dintre acei oameni care reprezintă pitorescul în ciclism, un
rutier carismatic care a devenit apreciat și iubit atât la noi în țară, cât mai
ales peste hotare. Iar palmaresul său spune multe în acest sens: Campion Național
al probei de Contratimp în Republica Moldova și România, Campion pe Șosea în
România, câștigător al Turului Coreei, ocupant al poziției secunde în Colorado
Classic, fost ocupant de podium în Turul Utah și USA Pro Challenge, iar lista
se poate extinde cu ușurință.
Sezonul 2019 pregătește și pentru el
anumite schimbări, după ce Serghei a obținut o victorie admirabilă în Turul
României. Iar prin faptul că traseul nu a avut presărate atât de multe
cățărări, pentru el a reprezentat un atuu și e dornic să revină în cursa de
casă și să îmbrace din nou tricoul galben.
Țvetcov era aproape să semneze un contract
cu o echipă de top din plutonul de primă mână – BMC, însă formația nu a mai
avut parte de continuitate și a fost nevoită să se retragă din cauza
sponsorilor. După fuziunea cu polonezii de la CCC mulți rutieri au plecat,
lotul fiind astfel mai sărac. De aceea, Țvetcov a decis să rămână în Statele
Unite ale Americii unde are propria reședință. Și mai mult decât atât, românul
consideră că în State se poate dezvolta mai sigur, având la îndemână lucrurile
importante.
Cu puțin timp în urmă, fostul ciclist de
notorietate, Floyd Landis alături de Gord Fraser au anunțat rutierii care au
semnat cu noua echipă continentală, care se va numi Floyd Pro Cycling. Formația
va participa în cursele pe șosea și va fi susținută de noul sponsor de
echipamente, Van Dessel. Gruparea va lua parte și în câteva curse de
mountain-bike. Landys s-a gândit să-i aducă pe sprinterul Travis Mccabe, Johny Clarke – fostul căpitan experimentat în cursele de
șosea de la United Healthcare, precum și pe Serghei
Țvetcov, un concurent pe măsură în bătălia pentru clasamentul general.
Un alt pretendent în cadrul ierarhie generale ar fi Keegan Swirbul în vârstă de
23 de ani, proaspăt adus de la Jelly Belly, iar Nick Zukorwsky și Emile Jean de
la echipa Siber completează lotul. Tinerii Carson Miles și Robin Plamondon s-au
pregătit de plecare.
Articol scris de Daniel Samoilă, Andrei Baciu, Akos Eder, Denis Macriși și Emanuel Sărmășan.
Pentru cele mai interesante știri și noutăți din lumea ciclismului urmăriți pagina Ciclism A-Z de pe Facebook.
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu