În ultimul week-end al lunii februarie am dat startul „semiclasicelor" pe drumurile înguste ale Flandrei, faimoasa regiune din Belgia, unde sportul pe două roți este atît de iubit și de respectat, fiind totodată presărate pe traseu porțiuni de pavate. Parcă am fi deja în Turul Flandrei! Sîmbătă în Omloop Het Niewsblad, belgianul Greg Van Avermaet de la BMC și-a trecut în cont prima victorie a acestui sezon după ce a avut parte de o zi solicitantă. Podiumul a fost completat de purtătorul „tricoului curcubeu", Peter Sagan (Tinkoff) și Tiesj Benoot, componentul lui Lotto-Soudal.
Mai întîi de toate, vă propun să vedem cum a luat naștere acest „trio". Cei trei temerari ai cursei au făcut parte dintr-un grup mult mai numeros, dar lovitura de grație oferită de Luke Rowe (Team Sky) pe ascensiunea Taalenberg a zguduit bine acel ciorchine de strugure, cei trei cicliști reușind să se desprindă într-un final.
Finișul a fost în ușoară urcare. Van Avermaet a dat drumul la artificii, Sagan se chinuia să rămînă în roata belgianului, în timp ce Benoot încerca să-și salveze poziția de pe ultima treaptă a podiumului, în spatele celor doi. Rutierul celor de la Sky a sosit pe patru, iar locul al cincilea i-a survenit lui Alexis Gougeard (Ag2R La Mondiale), francezul care s-a aflat surprinzător și în prima evadare a zilei. Dezamăgirea uriașă a fost de partea echipei Etixx-Quick-Step, cea care a sesizat la final că nu are nici un rutier în Top 10.
Meritele sunt clar de partea lui Van Avarmaet, belgianul izbutind să se impună în fața publicului de casă. Imediat, după cursă diverși „specialiști" de la noi din Romînia au început să-și dea cu părerea. Dacă judecăm la rece, mulți îl considerăm pe slovacul Sagan, „eternul loc doi", un perdant rușinos. Ei bine, prieteni, nu e deloc așa. Ciclismul nu se discută de la suprafață, ci în profunzime. Sunt o groază de rutieri care își doresc să apuce un loc doi, și efectiv se ramolesc de foame sau nu pot prin prisma altor factori externi. Din punctul meu de vedere, Peter e subestimat de multă lume, sunt convins de faptul că numai cine a încălecat șaua cursierei, și aici mă refer la sportivii de înaltă performanță, numai ei ne pot explica amănunțit acest fenomen. Sportul se simte și se eviscerează cel mai bine, numai dacă ai avut tangențe cu acesta, atlfel mi-e greu să cred pe cineva care n-a fost udat de ploaie, care n-a fost „bătut" de vînt, pe un individ căruia nu i-a trecut frigul prin oase, el avînd de fapt acea judecată, rațiune morbidă din fața televizorului, dacă se poate și cu o bucată de pizza lîngă el :)
Peter Sagan are un fizic înspămîntător, parcă ar fi un rutier de velodrom, nicidecum un ciclist de șosea. În plus de asta, la sprinturile masive din cîte am observat cu toții, slovacul rezistă fabulos și reușește să țină roata unor rutieri pursînge. Colegul meu Daniel Samoilă a purtat o discuție interesantă cu colaboratorul nostru Alex Hovco, cel care ne-a transmis ieri că e normal ca Peter să fie bătut, deoarece Van Avermaet a rulat în tot acest timp prin Asia, în timp ce Sagan a avut o pauză destul de mare. Dar cu toate acestea, campionul mondial în exercițiu și-a securizat încă o dată poziția secundă. E adevărat, lumea își va aminti doar cîștigătorul. Spre ironia dureroasă a sorții, „locul al doilea" n-a fost ținut minte niciodată, decît în momente rarisime. Spre exemplu Cadel Evans, australianul care la un moment dat era denumit „Mr. Second" pentru cele două rînduri (2007, 2008) în care termina Turul Franței pe a doua treaptă a podiumului. Dar Cadel și-a luat revanșa în 2011 cînd a cucerit tricoul galben după o prestație măreață la proba contra-cronometru. Și să nu uităm, un alt aspect: Evans este primul australian, care a cîștigat „Marea Buclă" și cel mai bătrîn cîștigător de după al doilea război mondial - asta ca să ne jucăm puțin cu reperele istorice.
Revenind la discuțiile noastre, iată că australianul, retras în momentul de față din activitate a fost ținut minte la acea vreme, și e ținut în continuare prin faptul că a terminat de două ori pe doi și s-a impus o singură dată în cea mai prestigioasă cursă a lumii. Peter la cîte poziții secunde a adunat, nici nu le mai știm număra, însă e vorba și de anvergura competițiilor pînă la urma urmelor. Aici se face diferența. Și mai mult decît atît vă lansez o întrebare: „Va reuși oare ciclistul robust al celor de la Tinkoff să transforme aceste clasări de pe locul doi în victorii?"
Van Avarmaet cu siguranță va privi sezonul de clasice mult mai încrezător. Rutierul lui BMC pare să fie în deplinătatea forțelor, iar principalul său obiectiv în această primăvară e Turul Flandrei, după ce a sosit de două ori pe locul doi, un mic camarad al slovacului veți spune prin prisma palmaresului. Sigur că aparent cel puțin, așa pare, dar belgianul nu a renunțat niciodată, impresionîndu-ne prin devotamentul său. Ciclistul în vîrstă de 30 de ani consideră că anii s-au cam adunat și e cazul să se impună în acest Monument, dar nu vrea nici să pună prea multă presiune pe umerii săi.
Greg ne va povesti cu pasiune în rîndurile următoare cum a decurs partea finală a cursei pentru el:
„În ultimii 200 de metri era vînt din față și nimeni nu era capabil să țină roata unul - celuilalt. Eu am știut foarte clar că-i pot bate pe Tiesj, pe Rowe...mi-a fost frică doar de un singur om care a pus presiune cînd mergeam pe pavate. Cu toții am tras foarte tare pe secțiunea Lange Monte, unde ne-am chinuit să ținem aproape de roata fiecăruia. Pentru mine nu a existat vreo opțiune de a ataca. Cînd am văzut finișul, drumul urca un pic, mi-am recăpătat imediat energia și am avut încredere în mine. Mai erau doar 200 de metri, știam un lucru, dacă voi porni sprintul devreme e foarte greu să mă poată prinde cineva din urmă."
Belgianul a fost interogat și cu privire la situația actuală a lui Sagan:
„Sagan? În anumite momente ești nevoit să te concentrezi pe propriile tale abilități, să ai acel feeling necesar. În cazul în care îl așteptam pe Peter să accelereze, sunt sigur de faptul că nu aș fi putut să-l devansez. Știam că pot parcurge această distanță. Am început să dau drumul la picioare serios și m-am așteptat ca nimeni să nu mă urmărească. Asta a fost totul."
După cum bine spuneam, Greg se concentrează pe deplin în ceea ce privește cursa Monument, Turul Flandrei. El se simte într-o formă bună și consideră că și la această vîrstă poate obține cel mai mare triumf al carierei:
„Continui să fac progrese. Voi mai concura cîțiva ani. Chiar și la vîrsta de 35 de ani voi avea posibilitatea să mă bat pentru Turul Flandrei. Există doar un Tur al Flandrei în fiecare an și fiecare dintre noi trebuie să cuprindă această șansă cu ambele mîini. Am terminat de două ori pe podium acolo, iar acest lucru nu aș vrea să se întîmple și în acest an. Mi-ar plăcea enorm să dau lovitura."
Atunci cînd a fost întrebat dacă Omloop Het i se potrivește mai bine decît alte curse clasice, belgianul a răspuns: „Poate, dar întotdeauna am avut sentimentul că Turul Flandrei mi se potrivește cel mai bine. Pentru mine întotdeauna a fost greu într-o cursă de 200 de kilometri precum E3 Harelbecke. E o grea încercare, dar după cum am zis mă simt mai bine în Flandra decît în E3 Harelbecke. E mai ușor să obții un rezultat bun pe teritoriul flamand. Sigur, poate că e devreme să vorbim, suntem în partea de început a sezonului, toată lumea așteaptă să-și recapete forma. Pentru unii, pe măsură ce te îndrepți spre Gent e din ce în ce mai greu, însă pentru mine e un avantaj", a conchis Van Avermaet potrivit publicației Cyclingnews.com.
Mergem mai departe în Kuurne-Brussel-Kuurne, o cursă care s-a dovedit a fi cu adevărat fascinantă aducîndu-l la Antipozi pe tînărul lui Trek-Segafredo, în vîrstă de 23 de ani, Jasper Stuyven. În Omloop Het belgianul a avut parte de un incident nefast, marcat de o căzătură în ușoară coborîre, dar și de mai multe mișcări pe Kwaremont, unde a atacat Sagan de fapt, înainte de a-i oferi victoria lui Van Avermaet în ultimii 30 de kilometri.
În ciuda urmăririi frenetice, tardive a plutonului, Stuyven nu a părut crispat în nici un moment duminică, reușind să-și păstreze avansul de 30-40 de secunde. Chiar și vîntul care a bătut din lateral pe porțiunile de șosea aflate în cîmp deschis nu l-au oprit pe tînărul belgian. A fost un soare strălucitor care a mușcat prin prezența vîntului tăios care avea să creeze probleme grave în pluton, acesta fiind fragmentat în anumite situații, formîndu-se de asemenea borduri.
Alexander Kristoff (Katusha) a cîștigat sprintul din pluton, pentru ca francezul lui Cofidis, Nacer Bouhanni să vină pe locul al treilea. Dar cea de-a doua zi din Belgia a aparținut lui Trek care i-a mai avut și pe Niccolo Bonifazio sau Edward Theuns în primii zece. Un alt băiat pe numele său Van Poppel a jucat un rol deosebit, ciclistul olandez ajutînd la formarea timpurie a evadării, și reușind totodată să țină mișcarea în viață prin prezența sa la trenă. Un deschizător de drumuri pentru Stuyven!
Vîntul a produs multe crevase în rîndul plutonului, pe traseu se aflau numai rămășite. În „partea de incipit" a cursei un grup a izbutit să-și construiască un avans de aproximativ 40 de secunde printre care Trosino și de Vries (cei care au dat drumul la pedale și au format evadarea monstruoasă încă de dimineață), celor doi alăturîndu-se pe parcurs cîștigătorul de sîmbătă Van Avermaet, Tom Boonen și Vermote pentru Etixx-Quick-Step, Stuyven și Boy van Poppel (Trek-Segafredo), Pim Ligthart (Lotto-Soudal), Magnus Cort Nielsen (Orica-GreenEdge), Pierre - Luc Périchon (Fortuneo Vital-Concept), Olivier Naesen (IAM), Luke Rowe (Sky), Tom Stamsnijder (Giant Alpecin), Antoine Duchesne (Direct Energie) și Twan Castelijns (LottoNL-Jumbo). Cursa a fost marcată și de anumiți factori externi. „Cetățeanul" celor de la Lotto-Soudal, Stig Broeckx s-a trezit dintr-odată la pămînt după ce a fost lovit de motocicleta medicală. Ciclistul a fost dus imediat la spital pentru scanări în zona spatelui.
Revenită moral în cursă după acest incident, Lotto și-a adus cu greu oamenii acolo în față, fiind ajutați oarecum de Katusha, în timp ce cooperarea din față cu Boonen n-a fost una prielnică, deoarece erau neutralizate toate atacurile. Pînă la urmă a venit nebunia rutierului lui Trek, care a declarat sîmbătă (după Omloop) faptul că i-a părut rău pentru decizia de a nu pleca mai repede, în momentul cînd a simțit că are picioare. Ciclistul belgian și-a stabilit rapid un avans de 16 secunde în raport cu grupul urmăritor, în timp ce față de pluton avea 34 secunde avans. Pe măsură ce intram în miezul problemelor din cursă, acel grup devenea „un grupuleț" din ce în ce mai mic.
Stuyven își croia propriul drum prin străzile din Kortrijk cu 10 km înainte de final, acumulînd un ecart de o jumătate de minut față de acel mic grup format din Boonen, Vermote, Rowe, Ligthart, Naesen și Van Avermaet. Plutonul era deja la mare distanță, 43 de secunde în raport cu rutierul lui Trek care zbura efectiv spre victorie. La un moment dat în timpul cursei după ce i-am văzut pe aceeași actori principali din ziua de ieri (Van Avarmaet sau Sagan) aveam ușoara senzație că se va repeta scenariul. Dar iată că nu a fost deloc așa. Stuyven a obținut o victorie superbă, de pus în ramă, absolut excepțională! Plutonul a fost păcălit de două ori în acest week-end, preponderent duminică cînd un tînăr de 23 de ani le-a închis gura tuturor.
Astfel se anunță un sezon palpitant în marile clasice, unde Trek îl va avea la timonă pe elvețianul Fabian Cancellara pentru cele două Monumente: Turul Flandrei și Paris-Roubaix, ultimul său an competițional la cel mai înalt nivel. Dar vorba unui prieten drag nouă (Cristi Schleck), „eu zic să ne gîndim la următoarele victorii ale lui Fabi nicidecum la retragere!"
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu