Ultimul monument al "sezonului de clasice" : Razbunarea batavului Wouter Poels in "Neige-Bastogne-Neige"

Bun gasit, dragi pasionati ai sportului cu doua roti ! Dupa ce colegul meu Daniel Samoila v-a delectat cu cateva curiozitati despre cea mai dificila cursa de o zi, Liege-Bastogne-Liege, astazi va propunem ca de obicei un amplu rezumat cu tot ce s-a intamplat pe traseu. Dar, mai intai de toate mi-as dori sa rasfoim putin paginile istoriei si sa facem cu ajutorul dvs., al cititorilor, o scurta trecere in timp a acestei curse. Sa vedem...oare de ce o fi cea mai grea dintre toate cursele de o zi ? Ce o face atat de speciala ? Ce particularitati deosebite are ? 

"La Doyenne" sau in traducere "Batrana Doamna" asa cum mai este ea denumita, Liege-Bastogne-Liege este cea mai veche cursa de o zi din plutonul profesionist, desfasurata integral pe teritoriul Belgiei. De asemenea, competitia nu incheie doar sezonul clasicelor din Ardeni, ci asterne cortina si peste cursele care poarta titulatura de "monument". Ca multe alte curse clasice, Lige-Bastogne-Liege a luat nastere prin intermediul ziarului L'Express. Din cauza faptului ca ziarul era publicat in limba franceza, traseul a fost de asemenea conceput in partea de sud a Belgiei, in partea in care se vorbea "limba marii culturi."  

In prezent ciclistii strabat cele doua provincii valone din partea estica, Liege, respectiv Luxemburg, de la Nord la Sud si invers. Traseul in sine masoara o distanta de aproximativ 253 km. Rutierii pornesc de dimineata din centrul orasului Liege si se indreapta spre Sud unde ajung in localitatea Bastogne, dupa care urmeaza o bucla de aproximativ 163 km care care ii readuce inapoi in Liege, de unde au plecat. A doua jumatate a intrecerii belgiene contine numeroase ascensiuni cum ar fi Stockeu, Haute - Levee, La Redoute, respectiv Saint -Nicolas inainte de finalul propus de organizatori intr-o suburbie a orasului Liege, Ans. 

"Batrana Doamna" a clasicelor are o istorie bogata, extrem de interesanta si de apetisanta. In privinta modificarilor pe care le-a suportat traseul de-a lungul vremii, vom aminti mutarea finisului in 1992 cand competitia avea sa-si afle castigatorul in suburbia localitatii Liege, in partea de Nord-Vest a orasului. Un finis care pana in zilele noastre nu a mai fost deloc schimbat. Dar pana in 1991 trebuie sa luam aminte faptul ca "La Doyenne" avea finisul programat chiar in centrul citadin din Liege. Catararea Côte de Saint Nicolas a fost inclusa in ultimii kilometri impreuna cu o urcare finala pentru ca spectatorii innebuniti dupa ciclism sa poata urmari pe viu finalul din Ans. Astfel, cursa se potriveste perfect marilor cataratori, care stiu cum sa-si dozeze capacitatea de efort intr-un "montaigne-rousse" si sa galvanizeze aceste suisuri si coborasuri. 

Dupa mai bine de 200 de kilometri, pe final avem parte de un adevarat festin cu ascensiunile cele mai pronuntate, Côte de La Redoute, Côte de la Roche-aux-Faucons, respectiv Côte de Saint Nicolas, acestea reprezentand deliciul din 1990 incoace. Revista britanica Cycling Weekly a interpretat in cateva randuri toata aceasta nebunie care se intampla intr-o singura zi :

• "In parametrii puri fizici aceasta este probabil cea mai dura clasica. Ascensiunile sunt lungi, cele mai multe dintre ele sunt si destul de abrupte, si de asemenea ciclistii vin cu o depresie uriasa in ultimii kilometri."

Italianul Moreno Argentin, de patru ori invingator aici a descris cursa in felul urmator :

• "Rutierii care izbutesc sa duca la bun sfarsit o intrecere precum cea din Liege, si sa mai si castige, noi ii numim adevarati fondisti cu un nivel superior de rezistenta. Urcusul de pe << La Redoute >> este oarecum asemanator cu cel de pe << Mur de Huy >> Acolo trebuie sa-ti gasesti ritmul si e indicat sa te pozitionezi undeva in fruntea plutonului. Panta maxima poate ajunge la 14 / 15% Nu trebuie sa fii un geniu ca sa simti urcusul. Imi aduc aminte ca am folosit un raport de 39 / 21 de dinti la foaia mica. Nu este la fel de abrupta ca Mur de Huy. O multime de rutieri considera ca trebuie sa ataci pe portiunea cea mai grea a catararii, dar nu faci altceva decat sa-ti ranesti oamenii pe sectiunea de plat, care la un moment dat nu te vor mai putea ajuta. Liege reprezinta o adevarata proba care se decide prin eliminare. Este foarte putin probabil ca o evadare sa poata functiona, chiar si in ultimii 62 de km. Trebuie sa fii puternic si in acelasi timp inteligent, calculat - in acest sens este un test complex prin care se verifica abilitatile ciclistilor".  

Natiunea care detine intr-un mod detasat numarul de victorii in "La Doyenne" este Belgia, absolut deloc surprinzator avand in vedere inceputurile acesteia. Competitia se afla in fazele incipiente iar belgienii se impuneau pe banda rulanta in fata publicului de casa. Recordmanul cu cele mai multe succese ramane "canibalul" Eddy Merckx, cu nu mai putin de 5 la numar dintre cele 19 victorii in marile clasice ale primaverii. Spaniolii au inceput sa capete amploare prin unicul Alejandro Valverde de la Movistar, incoronat cu trei succese in "Batrana Doamna". Ibericul mai are putin sa-l egaleze pe omologul sau istoric Eddy, dar pare imposibil, poate din pricina varstei, asta in primul rand si in al doilea rand veti vedea pe parcursul acestui articol ce surprize ne-a oferit Liege-Bastogne-Liege. De altfel, carismaticul Alejandro vine dupa un triumf asteptat in Fleche Wallone. Era posibil sa reediteze Valverde dubla din sezonul trecut (Fleche Wallone-Lige-Bastogne-Lige) Haideti sa vedem !

Asa cum ne sugereaza si titlul materialului nostru, "Neige-Bastogne-Neige", cursa a fost animata de lapovita si ninsoare. Rutierii au avut noroc datorita faptului ca zapada nu s-a depus pe traseu. Dar "Craiasa Zapezii" si-a facut suficient timp simtita prezenta intr-o singura zi. Cea mai dificila editie din istoria "Batranei Doamne" a fost cea din 1980 care l-a avut invingator pe Bernard Hinault. Fulgii de nea cadeau necontenit inca de la inceputul zilei, iar temperatura era atat de scazuta incat ciclistii erau efectiv inghetati pe bicicleta. Comentatorii au numit acea cursa, "Neige-Bastogne-Neige". Revista de specialitate "Procycling" a descris aceasta editie in cateva randuri : 

"Un vant rece care a suflat peste aceasta tara a adus fulgi de zapada si mai apoi o scadere de temperatura colosala, la limita inghetului. Ciclistii incercau sa-si stearga ochii obositi si acoperiti incontinuu de fulgii de nea, pentru a avea o imagine clara asupra drumului (...)" 

Revenind la cursa propriu-zisa, editia din 2016 "La Doyenne" a inceput timpuriu cu o evadare compusa din opt oameni : Pavel Brütt (Tinkoff), Paolo Tiralongo (Astana), Nicolas Edet (Cofidis), Cesare Benedetti (Bora - Argon 18), Thomas De Gendt (Lotto - Soudal), Alessandro De Marchi (BMC), Jeremy Roy (FDJ) si Vegard Stake Laengen de la IAM Cycling. Veteranul si "neobositul" Thomas Voeckler (Direct Energie) a plecat pe cont propriu din pluton si a incercat sa-i ajunga pe oamenii din fata, care aveau sa fie divizati in doua grupulete mai mici. Vremea capricioasa isi continua subit numarul de gratie cu picaturile de ploaie care se transformau incet in lapovita si uneori chiar in fulgi de zapada. Alternanta aceasta de portiuni uscate (unde soarele iesea viclean din nori) si portiuni umede a soselei ii ameninta incontinuu pe ciclisti, mai ales pe marii lideri care stateau la caldurica in pluton, adoptand un stil conservator. 

Din nefericire, Voeckler urma sa fie prins pe La Redoute, atunci cand plutonul a intrat hotarat precum un balaur nervos cu sapte capete. Marele favorit Alejandro Valverde era bine protejat de camarazii sai. Movistar a depus un ritm constant in fruntea plutonului, incercand sa mentina controlul pe toata durata zilei. Cu 25 de km inainte de final, echipa de casa Etixx-QuickStep a preluat fraiele in fata, iar ritmul, intensitatea cursei crestea considerabil. Cam in acelasi timp polonezul Rafal Majka (Tinkoff) era implicat intr-o cazatura. Reprezentantul lui Oleg Tinkov a fost din nou pe picioare dar nu arata deloc confortabil in saua propriei cursiere. Alessandro De Marchi de la BMC, Tosh van der Sande (Lotto-Soudal) si Nicolas Edet (Cofidis) erau singurii oameni care mai rezistau eroic in fata cursei cu aproximativ 23,3 km inainte de linia de finis.  

Dupa ce plutonul intrase intr-un ritm solo de cativa kilometri, columbianul Carlos Betancur (Movistar) a dat drumul la artificii pentru a-i sacai putin pe ciclistii echipelor rivale. La un moment dat seful de comandament, Valverde i-a ordonat sud-americanului sa se opreasca din aceasta tentativa si sa mai duca trena putin pentru a-i pregati o partie favorabila. Cu un Betancur dat la o parte de "tancurile sovietice" ale Astanei, Andriy Grivko avea sa apese si el putin pedala de acceleratie dar tentativa a fost anulata cat ai zice "Michal Kwiatkowski" deoarece "cyborgul polonez" al formatiei britanice a parut hotarat acolo in avanposturi, dar totul avea sa fie o flacara puternica care a fost stinsa imediat de conditiile meteo nefavorabile. 

Intr-un final batavul Wouter Poels de la Sky a castigat aceasta cursa monumentala, agonizanta dintr-o evadare formata relativ tarziu. Pe Cote de Saint-Nicolas se facusera unele selectii. Sansele lui Vincenzo Nibali (Astana) s-au incheiat, dupa ce "rechinul" a facut un Giro del Trentino mizerabil, iata ca nici in Liege lucrurile nu s-au prezentat mai roz. Romain Bardet (Ag2R), Diego Rosa (Astana) si probabil "copia fericita" al lui Chris Froome ca stil, Ilnur Zakarin (Katiusa)  si-au aratat potentialul, dar in cursa cortina s-a asternut peste acesti oameni. Pe scena spectatorii asteptau actul in care vor aparea actorii principali.  

Odata cu intrarea brusca pe Rue Naiot care masura 600 de metri, Michael Albasini (Orica-GreenEdge) a trecut in fata, urmat de Rui Costa (Lampre - Merida), Samuel Sanchez (BMC) si protagonistul nostru Wout Poels. Cei patru oameni nu pareau deloc a dori sa colaboreze pentru a nu spune "adio" acestei actiuni. Cel mai odihnit precum un iepuras proaspat scos din joben s-a dovedit a fi Wouter Poels care a declansat sprintul cu 200 m inainte de final si i-a adus lui Sky ultimul mare monument din actualul sezon al clasicelor. Pentru Orica este un rezultat excelent aceasta sosire al lui Albasini pe treapta a doua a podiumului. Michael a muncit enorm pe Rue Naiot, o strada in urcare pe pavate, unde panta maxima ajungea pana la 10%. Cu adevarat infernal ! Ar fi fost o victorie senzationala, de sapte karate pentru rutierul celor de la Orica, tinand cont de triumful splendid, de nicaieri al lui Matthew Hayman in Paris-Roubaix, "Infernul Nordului". Dar chiar si asa trebuie sa ne dam jos palaria in fata acestei echipe muncitoare, explozive care izbuteste de fiecare data sa inmagazineze energie in timpul finisurilor. Sa fii mereu acolo in fata, nu e deloc simplu. Iar australienii ne-au aratat ca au suficienta vana pentru a produce surprize placute. 

Remarcam si performanta surprinzatoare a lui Samuel Sanchez, "bunicul" acestei curse care a sosit pe locul patru, in bataia podiumului, i-a rasuflat in ceafa cum se spune, lusitanului Rui Costa de la Lampre, campionul tarii sale in proba de sosea, vizibil cu acel tricou distinctiv. Dragi iubitori ai ciclismului, nu uitati faptul ca ciclismul de cea mai inalta calitate se traieste numai pe blogul emisiunii, "Totul despre ciclism". Alaturi de colegii mei v-am pregatit o multime de surprize. Va lasam sa le descoperiti si sa le intampinati asa cum se cuvine :) 

Official Standings Liège-Bastogne-Liège 2016, 253 km

1. Wout Poels (Ned) Team Sky in 6h-24min-29sec

2. Michael Albasini (Swi) Orica-GreenEdge

3. Rui Costa (Por) Lampre-Merida at same time

4. Samuel Sanchez (Spa) BMC Racing Team at 4 secs

5. Ilnur Zakarin (Rus) Katusha at 9 secs

6. Romain Bardet (Fra) Ag2r La Mondiale at 11 secs

7. Roman Kreuziger (Cze) Tinkoff at 12 secs

8. Joaquim Rodriguez (Spa) Katusha

9. Bauke Mollema (Ned) Trek Segafredo

10. Diego Rosa (Ita) Astana at same time

Author: Unknown

SHARE

• Share
• Tweet
• Share
• Pin
• Share

«

Next

Postare mai nouă

»

Previous

Postare mai veche