Recordul de victorii este împărțit de șase rutieri, toți retrași din activitate: Archiel Buysse, Fierenzo Magni, Eric Leman, Johan Museeuw, Tom Boonen și Fabian Cancellara, fiecare având câte trei victorii. Pe lista câștigatorilor îi găsim, însă și pe: Tom Simpson, Eddy Merckx, Jan Raas, Edwig Van Hooydonck, Peter Van Petegem, Stijn Devolder sau mai recenții Alexander Kristoff, Peter Sagan ori Philippe Gilbert.
Cursa este una destul de complicată, pe lângă cei 266 km ce vor fi parcurși, cicliștii vor avea de înfruntat sectoare de pavate, dealuri abrupte și combinații între cele două, care vor face ca în picioarele rutierilor să se acumuleze multă oboseală. La specificul zonei trebuie să amintim vânturile
laterale și drumurile extrem de înguste. Cheia cursei poate consta în abilitatea cicliștilor de a sta în față, de a avea lângă ei coechipieri care să îi poată salva în situații limită (pene, probleme mecanice sau poziționare nepotrivită în momentul unui atac soldat cu o bordură) și de a nu avea o zi mizerabilă, elemente esențiale pentru a avea măcar o șansă la victoria în Turul Flandrei. Așa cum se poate deduce, cantitatea de neprevăzut e imensă, riscurile sunt colosale, iar anual, o mare parte din favoriți nu mai sunt în grupul de frunte la intrarea în ultimii 30 km, locul unde ar trebui să explodeze cursa. Numărul de scenarii pentru desfășurarea cursei este infinit, iar asta dă savoare acestei curse. Partitura ce va fi interpretată de rutieri aduce mai degrabă a "freestyle battle", din rap, decât a sonata sau uvertura. In functie de ce se petrece cu ceilalți, rutierii trebuie să își schimbe tactica și abordarea asupra cursei - spre exemplu, dacă Greg Van Avermaet are
o problemă, și e prins în spate, QuickStep și Bora vor încerca să îl radieze definitiv pe Campionul Olimpic de pe lista candidaților la victorie, în mod similar vor proceda și celelalte echipe, în funcție de conjunctură, practic fiind un fel de cursă cu eliminare, dar la alt nivel și în condiții dificile.

Într-o cursă atât de complicată nu există favoriți de cinci stele, dar vom clasifica potențialii câștigători după cum urmează:
Principali favoriți:
Peter Sagan- Triplul Campion Mondial a câștigat titlul de la Richmond atacând pe ultima urcare pavată, s-a încoronat în Turul Flandrei acum doi ani, iar abilitățile sale de cățărare cât și îndemânarea în a controla bicicleta, dobândită în Mountain Bike, îl recomandă ca favorit, mai ales când are o echipă cu oameni ca Oss sau Burghardt.
Greg Van Avermaet - Campionul Olimpic se află pe teren propriu, a urcat pe podium la trei din ultimele patru ediții, pavatele și cățărările explozive sunt parte din ADN-ul său, putând chiar să și sprinteze cu șanse la final, dacă va fi nevoie. Față de anii trecuți l-a pierdut pe Oss, dar îi are lângă el pe Kung și Roelandts.
Oliver Naesen - Arată din ce în ce mai bine în cursele pe dealuri și, mai ales, pe piatră cubică. E născut și crescut în Flandra, la doar câțiva kilometri de Oudenaarde, locul unde va avea loc sosirea. A venit pe locul patru în E3, după Terpstra, Gilbert și Van Avermaet, iar după incidentul de anul trecut, în care a fost angrenat împreună cu Sagan, putem discuta, în cazul său, de o puternică dorință de a se revanșa.
Favoriți de rang secund:
Zdenek Stybar - este unul dintre ce șapte capete ale balaurului QuickStep, are abilități bune pentru pavate, este un tip extrem de puternic și are o șansă bună în multe scenarii de cursă.
Tiesj Benoot- Rutierul de la Lotto este într-o formă foarte bună după ce a câștigat Strade Bianche. Se descurcă foarte bine în condiții grele, pe cont propriu, e un tip ofensiv, cu abilități pe piatră cubică și dealuri - condiții similare cu cele din "Clasica drumurilor albe".
Alexander Kristoff - Un greu, atât la propriu cât și la figurat, a reuși să câștige cursa în 2015. Se află îmbrăcat în tricoul de Campion European și are de demonstrat destul de multe lucruri pentru el și noua sa echipă. Turul Flandrei poate fi locul unde să o facă.
Jasper Stuyven - Principala armă a celor de la Trek a arătat o dispoziție bună la efort în E3 și cred că în anumite circumstanțe se poate bate la victorie, mai ales că va beneficia de o libertate destul de mare din partea celorlalți.
Sep Vanmarke - O eternă speranță pentru belgieni, acum doi ani a ratat poate cea mai mare șansă a vieții lui, când i-a sărit piciorul din pedală, în momentul atacului, fiind nevoit să schimbe pantoful și să piardă foarte mult timp. Rămâne un om de luat în seamă prin prisma celor două locuri trei obținute în ultimii patru ani.
Edvald Boasson Hagen - Trecut cu numărul doi la Dimension Data, după Vermote, posedă un mozaic de calități ce îl recomandă pentru a se bate cu cei mai puternici oameni.
Michal Kwiatkowski - De când a intrat în programul intensiv de pregătire al Sky, rupe munții, efectiv, în Turul Franței, dar în momentele în care i se dă liberate și o echipă pe mână poate face lucruri interesante. Acum doi ani a câștigat E3 în dauna lui Sagan, pe care l-a învins și în Milano - SanRemo, anul trecut. În acest sezon a câștigat clasamentul general în Tirreno Adriatico și Turul Algarve.
Jokeri: Yves Lampaert, Edward Theuns, Matteo Trentin, Tony Martin, Gianni Moscon, Fabio Felline, Wout van Aert, Federik Backaert.

Sursa foto: cyclist.co.uk, bycycling.com, wednesdaylegs, cyclingweekly
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu