Milano-Sanremo, cea mai lungă cursă a
calendarului profesionist de ciclism este şi cea mai imprevizibilă. Fiind
primul monument din an, informaţiile despre starea şi pregătirea cicliştilor
sunt reduse. Totuşi asta nu înseamnă că va fi o cursă plictisitoare.
Scurt istoric
14 Aprilie 1907. Pe un ger necaracteristic primăverii 33 de inşi s-au
adunat în localul Conca Fallata, Milano ca să participe într-o cursă care avea
să fie una dintre cele mai importante curse din ciclism. În condiţiile nefaste
victoria i-a revenit francezului Lucien Petit-Breton, care a pus prima cărămidă
a legendei Milano-Sanremo. Cursa era renumită pentru dificultatea ei şi pentru
vremea infernală care îngreuna viaţa plutonului. În 1910 o furtună de zăpadă a
decimat plutonul de 63 de rutieri. Doar 4 curajoşi au ajuns până la final,
Eugene Christophe fiind câştigătorul „norocos”. Francezul s-a rătăcit pe traseu
din cauza vizibilităţii reduse, iar când a ajuns nici nu şi-a dat seama că a
câştigat.
Aniversarea de zece ani a cursei a marcat şi începutul dominaţiei lui
Constante Girardengo, care a reuşit 11 podiumuri consecutive, din care şase
victorii. Acest record de victorii a stat mult timp în picioare, mai precis
până în 1976, când Eddy Merckx îşi bifa a şaptea victorie în „La Primavera”.
Dar până la Eddy Milano-Sanremo a fost un adevărat câmp de luptă. Fie vorba de
luptele dintre Learco Guerra şi Alfredo Binda sau Fausto Coppi şi Gino Bartali,
spectatorii au văzut ce înseamnă ciclismul de performanţă.
În 1990 s-a stabilit şi recordul cursei de către Gianni Bugno, care a
stabilit un timp de 6 ore şi 25 de minute. Memorabil a fost şi lupta lui Sean
Kelly în 1992 cu Moreno Argentin, pe care l-a prins pe coborârea de pe Poggio
şi l-a învins la sprint. Ediţia din 2004 a marcat poate cea mai mare înfângere
a germanului Erik Zabel. Acesta putea să câştige a cincea oară cursa, însă s-a
bucurat prea devreme, Oscar Freire profitând de ocazie.
În 2009, ediţia centenară a fost câştigat de Mark Cavendish, la prima sa
participare în cursă, care l-a învins la milimetru pe Heinrich Haussler. Cea
mai memorabilă ediţie a ultimilor ani a fost în 2013 când temperaturile sub 0 grade
şi o furtună cruntă a forţat organizatorii să scurteze traseul, şi să elimine
două căţărări. Ediţia a fost câştigată de germanul Gerald Ciolek. Anul trecut
un alt german a fost victorios, John Degenkolb a reuşit să bată omul în formă
Alexandre Kristoff la sprint.
Traseul
Având 291 de km, cursa este un adevărat test de forţă al începutul de
sezon. Câştigătorul cursei fiind mai degrabă cel mai rezistent om din pluton.
Prima căţărare este Passo del Turchino, care deşi are 25 de km lungime are
pante domole de 1-2%. Trecerea peste căţărare marchează şi trecerea peste
jumătatea cursei. A doua parte este mai bogată în cioturi, însă plutonul se va
decima uşor dar sigur. Pentultima căţărare este denumit Cipressa, care ar putea
face prima selecţie a favoriţilor. Cu 21.5 km înainte de final aici apar pante
de 8%, care ar putea pune probleme. Însă cel mai probabil cărţile se vor juca
pe Poggio. Ultima căţărare a zilei este scurtă, cu un pic peste 3 km, dar după
apropape 7 ore de cursă, pantele de 5-8% vor părea ca Stelvio. Finişul este pe
via Roma din Sanremo după 5 km de coborâre.
Favoriţii
După cum am menţionat la început, este foarte greu să găsim un favorit clar
în această cursă. Sunt prea multe necunoscute, care pot determina învingătorul
final. Cert este că nu vom vedea dubla lui John Degenkolb, neamţul fiind absent
din cauza unei accidentări suferite în luna Ianuarie.
Conform caselor de pariuri Kristoff are cele mai mari şanse să câştige
cursa. Norvegianul pare în formă bună, având câteva victorii anul acesta, plus
este un rutier puternic, masiv, care în ultimii ani este mereu în faţă în
Sanremo. Un alt rutier de urmărit va fi câştigătorul cursei Tirreno-Adriatico
şi Omloop het, Greg van Avermaet. Belgianul
este în forma vieţii şi pe lângă sprintul din grup redus, ar putea juca şi
cartea atacului de pe Poggio. Slovacul Peter Sagan, eternul favorit în orice
clasică ar putea avea o tactică asemănătoare.
Învins de două ori în acest an de van Avermaet, slovacul este dornic de
răzbunare şi de prima sa victorie din Milano-Sanremo.
Dacă se ajunge la sprint masiv Mark Cavendish, Fernando Gaviria, Michael
Matthews, Nacer Bouhanni, Arnaud Demare sau Elia Viviani vor avea un cuvânt
serios de spus. Deşi nu este exclus prezenţa lor pe final – lupta din ultimii
ani dându-se la sprint – aceştia vor trebui să îşi păstreze forţele, deoarece
vor fi mulţi rutieri care îşi vor încerca norocul poate chiar de pe Cipressa,
acesta necesitând o oarecare acceleraţie a plutonului.
Dintre atacanţi probabil Fabian Cancellara este cel mai important. Aflat
probabil la ultima sa participare, el cu siguranţă va dori o victorie
memorabilă – asemenea ediţiei din 2008. Probabil el va încerca să ajungă singur
la final, având şanse mai scăzute contra rutierilor mai tineri şi mai
explozivi. Un alt rutier care va încerca cu siguranţă să ajungă singur la final
este Michal Kwiatkowski. Polonezul de la Sky poate exploda de pe Poggio iar
abilităţile lui de contratimpist îl pot ajuta enorm. Şi lista ar putea continua
cu Zdenek Stybar, Geraint Thomas, Boasson Hagen, Diego Ulissi, Tony Gallopin şi
poate chiar şi Vincenzo Nibali.
Va fi o luptă epică, grea iar cine va fi primul care trece linia de sosire
de pe via Roma, vom afla doar sâmbătă.
SHARE
când postati si imagini video?
RăspundețiȘtergere