Si timp de atacat, cand?

Turul Frantei 2017 tocmai s-a incheiat cu a 4a victorie la general a britanicului Chris Froome. Iar prin tocmai s-a incheiat vreau sa spun ca s-a incheiat contratimpul din etapa 20 pentru ca este bine cunoscut ca in ultima etapa nu se va intampla nimic legat de clasamentul general, doar asa este traditia. Mai mult despre reguli nescrise si respectul pentru ele, mai jos.

Daca aruncam un ochi pe podium, pare relativ strans in comparatie cu ultimii ani cand doar Quintana s-a apropiat la sub 4 minute de Froome. Uran e la sub un minut, iar Bardet la putin peste doua minute, nu pare rau deloc pentru cei doi. Dar totusi unde s-au pierdut/castigat cele 2 minute pana la Bardet? De ce n-am vazut mai mult de la Uran avand in vedere ca a fost atat de aproape de a castiga cea mai mare cursa din ciclism? Sau poate ca n-a fost.

Am observat in ultimii ani o tendinta in marile tururi si mai ales in Turul Frantei, aceea de a se decide la contratimp si nu in munti. E o tendinta de care cel putin publicul sigur vrea sa scape pentru ca in ritmul asta catararile mitice din marea bucla devin doar un detaliu in contextul clasamentului general. Anul asta am avut doar 36.5 Km de contratimp, asa ca speranta de a vedea un tur castigat in munti parea destul de realista. Pana la urma si contratimpul din etapa 20 avea un ciot de 1km la 10%, asa ca diferentele de la ITT nu ar fi trebuit sa fie mari, iar decisive in niciun caz.

Acum sa facem cateva calcule, sa vedem cum a castigat Froome turul si de ce Bardet, Uran & co. n-au fost mai vioi in munti, desi au fost teoretic aproape de victoie. Dupa prologul de la Dusseldorf, fata de Froome lucrurile au stat asa:

Rutier	Intarziere
1.Chris Froome	+ 0’00’’
2.Romain Bardet	+ 0’51’’
3.Fabio Aru	+ 0’52’’
4.Rigoberto Uran	+ 1’03’’
5.Mikel Landa	+ 1’08’’

Deja incepe sa se observe faptul ca diferentele de la finalul cursei s-au jucat in mare masura inca din primii 14 Km ai traseului. Si asta in turul cu cei mai putini kilometri de contratimp din mileniul asta. Toata cursa s-a desfasurat conform situatiei de dupa prima etapa, Froome incercand sa apere avansul (nimic gresit aici), iar ceilalti prea timizi pentru a-l ameninta serios.

Primul (si din pacate singurul) semn de curaj a venit de la Fabio Aru in etapa a 5a pe finisul de la Planche des belles filles. Aici s-au facut cele mai mari diferente de timp intre oamenii de general intr-o etapa montana si totusi cu totii pana la Quintana au venit in 34 de secunde. Da, jumatate din cat luase Froome in acel contratimp ploios de la Dusseldorf.

Urmatorul eveniment care demonstreaza poate lipsa de curaj si respectul exagerat pentru SKY si tricoul galben este atacul lui Aru din etapa a 9a, cu final la Chambery. Aru a atacat in momentul in care Froome a semnalat o problema mecanica, iar dupa cateva sute de metri a fost oprit de Porte si Quintana. Ar fi fost o sansa buna pentru italian si pentru cei care l-ar fi ajutat, insa rutierii s-au anulat intre ei. Sunt complet de acord cu reducerea ritmului in momentul in care liderul cursei cade sau are probleme fizice, dar partea mecanica face parte din joc. Aici cred ca se asteapta putin cam mult respect din partea unor oameni care vin sa castige, care au niste sponsori care vor sa ii vada in fata, nu asteptandu-l pe tricoul galben. Un minut luat lui Froome acolo ar fi schimbat complet turul, dar nu vom sti niciodata cum ar fi stat lucrurile.

In cele din urma, neputinta lui Bardet si a lui Uran de a da drumul la un atac serios m-a dezamagit cel mai tare. Si nu ma refer aici la neputinta fizica pentru ca in niciun caz nu imi doresc sa ne intoarcem la ciclismul de acum 15-20 de ani unde se mergea exclusiv pe substante. Ma refer la neputinta psihica. Bardet si Uran stiau ca daca ajung chiar cu un mic avans fata de Froome inainte de contratimpul din etapa 20, nu au nicio sansa la victorie. Amandoi au avut picioare relativ bune si daca psihic ar fi fost gata sa isi riste locul pe podium pentru o victorie, ar fi avut o sansa. Nu zic ca l-ar fi batut pe Froome, era clar un risc, insa mi se pare ca amandoi s-au multumit cu ce aveau.

Aici ii scot in fata pe Barguil, Dan Martin si Contador. Toti 3 au incercat cat au putut in cursa asta. Contador a dat clasicul atac de pe prima catarare serioasa a zilei in etapa 17. A avut picioare foarte bune pana spre finalul lui Galibier, dar nu a putut duce la capat. Daca ar fi vrut sa fie precaut, ar fi atacat mai tarziu, insa un castigator de mare tur nu gandeste asa. De aceea am sperante pentru Barguil, parca are ceva din ambitia lui Contador si din cadenta lui Froome pe catarari. Un foarte meritoriu castigator de tricou cu buline pe care il astept in perioada urmatoare sa ii ia locul lui Bardet ca speranta Frantei la un mare tur.

Asa ca revenim inainte de al doilea contratimp, cu Uran si Bardet la sub jumatate de minut de Froome, dar de fapt fara vreo sansa sa castige. Pe hartie cei doi au fost aproape, dar de fapt SKY a reusit din nou sa il aduca pe Froome in fata portii goale inainte de final. Chiar daca au fost ceva dubii legate de Landa, totul a iesit cum ne-am temut din prima etapa. Un tur monoton in care Froome de fapt a pierdut timp pe munte fata de cei din spatele sau, insa in care a castigat din nou lejer. Vina nu e nicidecum a echipei SKY, ei doar exploateaza la perfectie respectul si frica pe care ceilalti o au pentru ei.

Un castigator de mare tur trebuie sa aiba curajul sa riste, sa iasa in fata si chiar sa dea o pedala in plus cand rivalii sai fac o pana. Totul este parte din joc si pana la urma iti amintesti de cine castiga, nu de cum (atata timp cat este corect!) sau de cei pe care i-a batut. Ne intoarcem ochii spre Vuelta si speram sa salveze sezonul din punctul de vedere al marilor tururi.

Author: Unknown

SHARE

• Share
• Tweet
• Share
• Pin
• Share

«

Next

Postare mai nouă

»

Previous

Postare mai veche