750 de metri. Ultimul viraj de 90 de grade. Vincenzo Nibali de la Bahrain-Merida ajunge pe via Roma, plutonul la câteva secunde după el. Publicul din Sanremo a explodat. Quickstep la trenă: Alaphilippe și Sabatini trag pentru liderul lor Viviani. 500 de metri. Nibali vs. pluton. Italianul trage cu toată puterea sa. Un vis pe cale să devină realitate. 300 de metri. Parcă nu se termină pentru ”Rechino”. Deja simte gustul victoriei, care e la o aruncătură de băț. 200 de metri, se declanșează sprintul din spate. Caleb Ewan și Arnaud Demare par a fi protagoniștii acestei lupte, însă il au în față pe rutierul publicului, care încă duce lupta cu destinul. 50 de metri. Se termină lupta monumentală. Nibali își ridică mâinile și urlă ca un copil. E gata. A câștigat. După atâtea încercări în a păcăli plutonul, persistența aduce o victorie de pus în ramă. O victorie ce merită povestită nepoților.
Triplul câștigător de Mare Tur și dublu câștigător de Monument, Nibali a avut un singur regret în carieră. Milano - Sanremo era singura cursă cu adevărat importantă care lipsea din cabina sa de trofee. În 2012 el a fost pe a treia treaptă a podiumului după o mișcare asemănătoare cu cea de azi, însă atunci a avut 2 rutieri legendari alături la sprintul final: Fabian Cancellara și câștigătorul eventual Simon Gerrans. Aplauzele publicului italian pe via Roma, acel sentiment în fața fanilor proprii - acesta erau senzațiile ce vâna Nibali și pe care le-a obținut ieri.
Cursa în sine a fost foarte calmă pâna pe Poggio. După un start ploios în Milano evadarea zilei s-a format destul de rapid: Mirco Maestri și Lorenzo Rota (Bardiani CSF); Dennis van Winden și Guy Sagiv (Israel Cycling Academy); Matteo Bono (UAE Team
Emirates); Evgeny Kobernyak (Gazprom-Rusvelo); Charles Planet (Novo
Nordisk); Sho Hatsuyama (Nippo-Vini Fantini); și Jacopo Mosca (Wilier
Triestina-Selle Italia). Aceștia au avut avansul maxim la aproape 6 minute, plutonul prinzând ultimii rutieri la baza Cipressei.
Cipressa a servit mai degrabă ca o sită, pe care s-au cernut ruterii mai slabi, însă nu s-au făcut mișcări importante - toți așteptau artificiile de pe Poggio di Sanremo. Marcus Burghardt, omul lui Sagan de la Bora și luxemburghezul Jempy Drucker, locotenentul lui Van Avermaet de la BMC au avut prima mișcare mai serioasă. Cei doi însă au fost înhățati de rămășițele plutonului. Cu 6 kilometri înainte de final a venit și momentul în care Nibali a atacat cu Krists Neilands de la Israel Cycling Academy. Echipa pro continentală a onorat wildcardul primit cu vârf și îndesat fiind foarte prezenți pe toată durata cursei.
Nibali s-a debarasat de Neilands, iar restul a fost istorie. Acesta a reușit să ducă până la final un pluton prins în ofsaid, care s-a bătut pentru locul 2, obținut de Caleb Ewan. Podiumul a fost completat de către Arnaud Demare.
”Încă nu mi-am revenit, totul a fost neașteptat,” - a declarat Nibali. ”Incredibil. Când a atacat Neilands, a vrut să conlucrăm, însă liderul echipei era Colbrelli. Totuși când am văzut cât de puternic este Neilands și că s-a format o distanță de 20 de secunde, am continuat atacul. (...) Am crezut în victorie, dar ultimii 2 km erau interminabile. În ultimii 50 de metri am știut că am câștigat. Am văzut finișul și am savurat victoria pe deplin.”
”Totul era în capul meu, dar și în inima mea. Să ajungi așa după atâția kilometri și pe o vreme ca aceasta, ai nevoie de credință în forțele proprii.”
Sursă imagini: Cyclingnews, Cyclingpro
Sursă imagini: Cyclingnews, Cyclingpro
SHARE
Grande Nibali. Este este un adevarat ciclist de talie mondiala.
RăspundețiȘtergere