Matteo Rabottini: „Dopajul cu EPO m-a trimis în neant ! Am pierdut totul"...

Bine v-am găsit din nou dragi iubitori ai ciclismului. De această dată, eu Emanuel Sărmășan vă voi prezenta povestea uluitoare a unui ciclist italian care a cunoscut ce înseamnă decadența pe pielea lui. Vom vedea în rîndurile următoare despre ce anume e vorba, însă nu uitați niciodată: „Întotdeauna analizează-ți oportunitățile pe viitor și nu încerca marea cu degetul, dacă nu ești în stare (știind foarte clar ce vei păți...sau nu ?)"

Așadar e vorba despre cetățeanul Matteo Rabottini care trebuie să-și ducă pînă la capăt suspendarea (2 ani), după ce a fost depistat cu un test pozitiv de Eritropoietină. Italianul a acordat în exclusivitate un interviu publicației „Gazzetta dello Sport" și a vorbit mai multe despre această substanță, precizînd faptul că din cauza dopajului și-a pierdut familia, job-ul și propria locuință.

„Nu mai am nimic", a declarat italianul în timpul interviului, cel care a concurat sub mantia echipei  Farnese Vini–Neri Sottoli (actuala Southeast Pro Cycling). 

„În iadul ăsta în care trăiesc acum, merit ca toate lucrurile rele să mi se întîmple. De cînd am primit știrea că am fost depistat pozitiv, întreaga mea carieră a luat-o pe o pantă descendentă, nedorită de nimeni. Tatăl meu s-a simțit din ce în ce mai rău, a acumulat presiune negativă. Mama mea de asemenea nu mi-a mai vorbit prea mult, decît rareori. Soția mea, și ea a plecat cu băiatul meu Diego. Toată lumea m-a lăsat baltă."

Matteo a continuat să vorbească pînă la urmă, dar pe măsură ce treceau clipele durerea sa în suflet se transforma într-o crevasă din ce în ce mai adîncă cu putință:

„Toți membri familiei mi-au spus că timpul le va rezolva pe toate, dar nu s-a întîmplat deloc așa, dimpotrivă în momentul cînd ai intrat în iad cu greu mai există cale de întoarcere. E foarte complicat să mai poți repara ceva, așa că vă spun tuturor următorul lucru încă de pe acum: Nu repetați aceeași greșeală ! Vă rog să mă credeți pe cuvînt, dacă veți pierde totul cu greu veți putea recupera" !

Într-adevăr dragi prieteni, dopajul e un drum al neîntoarcerii, și așa a fost pentru mulți. Dacă ar fi să-l parafrazez pe marele scriitor francez Charles Baudelaire, utilizarea „drogurilor" reprezintă un paradis artificial, fără absolut nicio cale de a remedia prostia făcută pe moment. Sunt practic niște sentimente false care evocă acea plăcere interioară de a consuma tot mai mult, și în cazul nostru, de a obține rezultate pe nesăturate. Mulți cetățeni care au practicat sportul cu două pedale au fost prinși în această menghină a sorții. Sigur, o mare parte dintre noi nu agreează acest subiect, dar ne învîrtim în jurul umanității care e dictată de realitate. Dacă am fi făcut parte dintr-un univers ficțional, atunci am fi avut șanse enorme de a asista la cele șapte tururi cîștigate de Lance Armstrong, și în ziua de astăzi.

Asta nu înseamnă că îi luăm din atributele atletice americanului, care trebuie să recunoaștem că au fost formidabile. Dorința de a fi un „Colos din Rhodos" a fost un pic cam mare pentru el, fiind strivit de grandoarea acestui monument, iar aici cred că știți bine la ce mă refer. În schimb Eddy Merckx e un reprezentant deosebit al „Panteonului" belgian. Un canibal rămîne un canibal, greu de întrecut, mai ales în zilele noastre. 

Totuși, eu vă invit să mai aruncăm un ochi asupra spuselor lui Rabottini ! Mai întîi vom clarifica puțin cum a început această poveste ciudată și insuportabilă. Matteo a avut de suportat mai multe teste antidoping în august 2014 cu premisa că ar fi suspect de folosirea unei substanțe interzise numită EPO (adică Eritropoietină). Atențiune ! UCI a confirmat aceste rezultate în urma investigațiilor, dar italianul a avut puterea să nege faptul că „s-a dopat". 

Suspendarea de rigoare a început în august 2014 și va lua sfîrșit în luna mai a acestui an. Toată lumea își aduce aminte de Rabottini după ce a cîștigat tricoul de cel mai bun cățărător în Turul Italiei 2012. Doi ani mai tîrziu a fost desemnat liderul formației Neri Sottoli, încheind pe poziția a 17-a la general. De asemenea, italianul a terminat pe ultima treaptă a podiumului la Campionatele Naționale, cursa pe șosea, sosind în spatele lui Vincenzo Nibali și Davide Formolo. 

În cadrul acestui interviu, luat de către jurnaliștii Gazzettei dello Sport, Matteo a negat folosirea substanțelor dopante înainte de a fi testat pozitiv. Cînd a fost întrebat de ce a decis să o ia pe acest drum, italianul a răspuns că era în vîrful de formă al carierei și își dorea foarte mult ca în Giro 2012 să cîștige o etapă (lucru care s-a și întîmplat de altfel, dar nu s-a mai întors din punct de vedere fizic la acel nivel). 

„Eu îmi doream să cîștig, pentru că am mai suportat un asemenea incident nefast și vroiam să mă întorc în prim-plan cu o victorie. Tot ce am făcut a fost natural, înainte de prima suspendare. Nimeni nu te forțează ca ciclist să te dopezi. Rutierul întotdeauna vrea mai mult și vine o zi cînd se apropie cineva de tine și îți spune: <<  Păi nu există această substanță EPO care poate face minuni >> ?" 

Și tot acea substanță EPO cum face miracole, așa poate să și distrugă ! 

„Să nu credeți că am cerut sfatul cuiva. Nici măcar nu aveam de gînd să fac asta pentru că acele persoane mi-ar fi spus << nu >> din start. Iar ăsta e un lucru complicat pe care nu îl poți spune nici măcar familiei tale. Dorința mea a fost aceea de a merge împotriva regulilor. De fapt, am făcut totul cînd părinții mei au fost în vacanță la începutul lunii august 2014, și am fost singur acasă"...

Italianul a mai divulgat un secret, și acela că a primit EPO de la un ciclist care a fost

mai în vîrstă decît el, acum retras din activitate. Rabottini l-a menționat pe acest individ în cadrul anchetei sale, oferind explicații mai departe, în legătură cu folosirea substanțelor interzise. 

Prieteni nu plecați de lîngă noi pentru că urmează partea cea mai „incitantă" a acestei povești ! 

„M-am întîlnit cu acel ciclist pe stradă. Am cumpărat un flacon de EPO ce conținea 5.000 de unități și o seringă care a fost sigilată. Am plătit 300 de Euro. După ce am ajuns acasă și am pus cutia în frigider o perioadă, am scos-o, era 3 august, mi-am introdus substanța direct în venă " , a continuat Rabottini cu niște stropi de dezamăgire în cuvintele sale.

Ei bine, ce o fi simțit cetățeanul Rabottini ? Haideți să aflăm:

„Parcă eram într-o lume nouă, dar în acele clipe nu ți-e frică de nimic. Nu m-am gîndit la riscuri, nu mi-am asumat nimic. Făceam parte dintr-o lume frumoasă în care mă așteptam să se întîmple odată miracolul. Timpul avea să demonstreze faptul că acel miracol s-a transformat într-o veste proastă.

Pe data de 7 august, dormeam acasă. La 7:40 dimineața, domnii mi-au bătut la ușă pentru a mă verifica cu un test la nivelul sîngelui, urmînd ca mai apoi să-mi ia monstre de urină. La ora 8:46 au plecat. Vă spun, de atunci nu am mai putut dormi noaptea. Pe 12 septembrie, am primit primul e-mail și un telefon de la UCI. Am fost împreună cu fiul meu să ne uităm la desene animate, prin urmare nu am văzut e-mail-ul. Era ora 17:30. În acea zi viața mea s-a ruinat și aveam să fac cunoștiință cu iadul". 

Într-un alt interviu acordat unei publicații din Italia, Rabottini spunea că și-a vîndut tot, inclusiv mașina lui deoarece trebuie să plătească despăgubiri „colosale" în valoare de 91.000 Euro pentru acel test pozitiv; cel puțin pentru noi această sumă foarte mare ! Iar ca dovadă acești bănuți pe care trebuie să-i ofere UCI-ului reprezintă 70% din salariul său anual, în cifre exacte: 130.000 de Euro. 

După cum v-am mai spus, suspendarea sa v-a lua capăt pe 6 mai 2016. Cu toate astea, cetățeanul din Peninsulă speră ca „într-o bună zi...să poată concura din nou". „Știu că pot face acest lucru pe cont propriu", a conchis Matteo. 

„Domnule" Matteo Rabottini, păi și pînă acum nu tot pe cont propriu ați fost (?) Cine v-a îndemnat să luați acea decizie stupidă, care automat v-a dus în neantul ciclismului (?) Vă întreb și eu întîmplător, dacă tot ați zis pe final că puteți face acest lucru și pe cont propriu, adică fără să vă dopați, ca să înțelegem mai bine cu toții sau fără să intervină și „omulețul roșu cu furca în mînă" (?) 

Totuși, dacă stau mai bine să mă gîndesc în sportul ăsta e inevitabil să nu dai de asemenea cazuri. Asta nu înseamnă că le luăm apărarea cicliștilor. Ați văzut și dumneavoastră stimabili domni, domnișoare și doamne că oricînd putem să întoarcem roata și să îi taxăm pe cei care au furat. Dar eu pe dumnevoastră vreau să vă fac să înțelegeți că disciplina în sine e prea complicată pentru a sta departe de o anumită substanță. E simplu să privim obiectiv cu o notă de nepăsare și de ură. Dacă noi iubitorii acestui sport pe două roți, pe care îl trăim în continuare cu aceeași intensitate și savoare îi ascultăm pe aceia care spun cu vîrf și îndesat că în fotbal sau în alte „discipline comerciale" nu se dopează nimeni, atunci eu vă mai zic din inimă tuturor un singur fapt: „Intrușii aceia care manevrează dopajul mascat și alte nenorociri în sporturile respective, aceia dragilor nu merită nici măcar ascultați".

Țăranul romîn a avut mingea cu șireturi pe maidan, ajuns la oraș acesta a crescut treptat pînă ce a devenit un fotbalist de referință și a transformat fotbalul într-o artă, el fiind artistul de fapt și de drept care făcea parte dintr-o epocă romantică alături de alți oameni porniți în mare majoritate de la sate, care s-au ridicat și au luptat frumos. Acum ce e fotbalul? Pentru mine nu e un sport, Cristiano Ronaldo și Leo Messi prea sunt ei în lumina reflectoarelor. Toți puștii joacă acel joc video amărît FIFA, ei neștiind absolut nimic despre adevăratele valori ale fotbalului mondial precum Johan Cruyff, Ruud Gulit, Marco van Basten sau Frank Rijkaard, ultimii trei alcătuind acel cuplu superb din anii 80' la A.C Milan. Mai mult decît atît nume precum Angelo Niculescu sau Nicoale Dobrin (cei doi i-am ales aleatoriu) au fost dați de mult uitării în sportul romînesc. Sigur, pentru cei cu mintea încă proaspătă contează. Germania și Anglia sunt singurele locuri unde vedem că se joacă disciplina numită, FOTBAL!

CONCLUZIA: nu avem cum să înțelegem CICLISMUL dacă „am fost crescuți" artificial și am deprins o judecată comodă prin care să nu ne punem nicio problemă, în nici un fel, niciodată... 

Am o speranță, și anume că ați înțeles ce am vrut de fapt să vă prezint prin intermediul acestui material. 

Rămîneți alături de noi și veți primi ceea ce vă doriți, cît mai multe materiale din CICLISM !! 

Author: Unknown

SHARE

• Share
• Tweet
• Share
• Pin
• Share

«

Next

Postare mai nouă

»

Previous

Postare mai veche