De vorbă cu domnul Radu Naum: „Pentru mine ciclismul, Turul Franţei, au fost o bună şcoală"

Cunoscutul comentator (Eurosport) din perioada 1997-2008 a Turului Franței alături de Radu Banciu a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări cu privire la manifestarea în act a ciclismului actual și cel de odinioară. Am fost onorat să pot ține legătura cu un asemenea domn cu suflet nobil, care pur și simplu a scris file de istorie în sportul cu două roți prin informațiile documentate, proaspăt aduse de la fața locului, din Hexagon. 

În primul rând, domnule Radu Naum, mă bucur că ați avut bunăvoința și răbdarea de a putea discuta puțin despre ciclismul actual și cel de odinioară. Membrii echipei noastre sunt mai mult decât onorați. Mi-ar face plăcere să vă întreb pentru început dacă vă e dor de Turul Franței și dacă s-ar ivi oportunitatea, v-ați mai întoarce să comentați „Marea Buclă”?

Salut! De Turul Franţei nu mi-e dor, îl văd în fiecare vară. Da, aş mai comenta, dacă vreodată va mai fi posibil acest lucru. E o „instituţie” cu care am crescut. De multe ori ştiam mai multe despre Poulidor, Van Looy, Hinault sau marea echipă Ti-Raleigh decât despre temele la matematică sau chimie. Nu e un exemplu bun, ok. Dar nu puteam iubi o fracţie mai mult decât o ascensiune pe Alpe d'Huez. Plus că atunci am aflat multe despre umanitate, pe atunci la noi era îngheţată rău. Bernard Hinault, purtând tricoul galben în '81 la câteva zile de Paris, a plecat din cursă până destul de departe, într-un spital în care se afla un copil, mare fan, care nu mai avea multe zile de trăit din cauza unei boli. A stat cu el, i-a adus cadouri. Şi-a sacrificat ziua şi ar fi putut să-şi pună în pericol victoria finală. E simplu pentru noi să spunem că o viaţă e mai importantă. Trebuie să o arăţi. Pentru mine ciclismul, Turul Franţei, au fost o bună şcoală.

Cu siguranță sportul cu două roți a înregistrat diferențe de-a lungul vremii. Ați putea să ne spuneți cum vi se par duelurile din Turul Franței în prezent, față de vremea aceea când ați comentat dumneavoastră cursa ?

Sunt mai frumoase acum. Există mai mult suspans. Eu am comentat între 1997-2008. În primul an Ullrich a câştigat fără multe discuţii. Apoi a venit epoca neagră a lui Armstrong. Şi mai apoi câţiva ani a fost ca la noi acum, mai importantă decât guvernarea, nu ştiu cui a devenit justiţia. În ciclism urmărea dopaţii şi schimba podiumul. Acum nu mai există „domnii” lungi care să sufoce cursa. În nici un an nu ştim cine ar putea câştiga. Sunt favoriţi, dar nu absoluţi.

Ce anume v-a plăcut în mod deosebit în acea „epocă”?

Mi-a plăcut lupta cu mentalităţile. Oamenii care ne combăteau şi chiar ne apostrofau pentru că, destul de repede, am încetat să-i mai cântăm ode lui Lance. Mi-au plăcut necunoscuţii care au trăit ca efemeridele în ciclism pentru că au ales să nu se dopeze. A fost un război care merita dus. Şi, mereu, mi-a plăcut Franţa.

Aveți un ciclist preferat în plutonul actual, dar în trecut?

A, idolul meu a fost tipul despre care vorbeam mai sus, Hinault. Aveam afişe cu el peste tot în casă, mama era exasperată. La un moment dat, pentru că nu mai aveam loc pe pereţi, am început să pun şi pe tavan, dacă îţi vine să crezi! A fost prea mult pentru mama. Şi chiar şi pentru tata. Azi îmi plac Pinot şi Bardet. Nu ştiu dacă vor câştiga vreodată Turul, dar cred că merită şi francezii aşa ceva, pentru lupta antidoping.

Discutând puțin și despre situația ciclismului românesc. Mi se pare că România rămâne vie la acest capitol prin existența unei curse foarte frumoase și atrăgătoare, Turul Sibiului, care a crescut anual prin aducerea la start a unor cicliști de talie europeană, spre exemplu Davide Rebellin e primul nume care îmi vine acum în minte. Este o competiție unde avem de asemenea bucuria de a vă asculta analizele alături de ceilalți invitați. În viziunea dumneavoastră cum se conturează Turul Sibiului și ce așteptări avem de la ediția din 2017?

Greu de zis. Ca în orice cursă de această dimensiune există mult neprevăzut. În privinţa învingătorului, poate Egan Bernal, dacă vine. Cineva de la CCC e mereu favorit. Revin şi slovenii de la Adria-Mobil. În rest, eu mă aştept ca această cursă să capete mai multă popularitate şi, poate, ca în România în care ne plângem că nu avem competiţii „ca afară” cineva din zona marilor firme să bage de seamă că există şi această cursă. Altfel, într-o bună zi o să plângem după ea. În fine, unii dintre noi.

Pe de altă parte, lipsa interesului din partea investitorilor se simte la noi în țară în acest sport. Ciclismul de șosea nu e suficient de promovat, MTB-ul câștigând un avans vizibil. Cum credeți că se va prezenta ciclismul de șosea pe viitor în România, e o soluție mai bună privatul prin organizarea de curse (Exemplu: Alex Ciocan- Road Grand Tour)?

Nu ştiu. Nu văd prea bine în viitor. Într-o ţară în care gimnastica e pe moarte iar canotajul o duce greu, ca să numesc doar doi stâlpi olimpici crăpaţi rău, ce viitor poate avea ciclismul? Şi Turul Sibiului e în bună măsură privat. E clar că trebuie atrase companii. Dar trebuie să se lase şi ele atrase. E un dublu drum pe care se merge greu spre deloc.  

Edi Grosu a început foarte motivat în actuala stagiune la Nippo. Ne aducem aminte că în Turul Omanului, chiar în ultima etapă, rutierul originar din Zărnești a sosit pe locul al doilea în spatele „vikingului”,  Alexander Kristoff (Katiușa) la sprint. De notat ar mai fi poziția a noua din „Gran Premio della Costa Etruschi” și locul opt recent obținut în sprintul din Tirreno, în penultima etapă. Credeți că ar fi posibil pentru Edi să semneze un contract cu o echipă de World Tour sezonul acesta?

Dacă Edi semnează un astfel de contract, ceea ce ar fi minunat, e previzibil că va fi doar un element în mecanismul de sprint al unui alt rutier. Probabil că ar avea şi cărţi individuale de jucat în evadări, dar puţine. Edi e omul care ne adună toate speranţele. Pentru el anul acesta ar trebui să apară înainte, poate, de un contract important o victorie importantă.

Din generația tânără a plutonului, cine v-a atras atenția? Pe care dintre rutierii actuali i-ați vedea potențiali câștigători ai unui mare tur?

Stai că ăştia de acum nu sunt încă suficient de bătrâni :) Quintana, Chavez, Bardet, Rohan, Majka sunt destul de tineri, dar ei sunt deja printre cei despre care se spune că ar putea face surpriza.

Cât de apropiată a fost relația dumneavoastră cu bicicleta? V-ar fi plăcut să fiți ciclist?

Am făcut un pic de tot de ciclism. Da, mi-ar fi plăcut. Dar părinţii mei s-au ocupat să nu.

Tata mi-a povestit foarte mult despre tatăl dumneavoastră, Hristache Naum, un cronicar cu o peniță fină. Ați putea să ne explicați cum a pornit această pasiune pentru cultura și civilizația francofonă. Din ce am citit, tatăl dvs. avea mereu grijă să vă aducă cărți și reviste în limba franceză cu Bernard Hinault, Eddy Merckx... Este adevărat?

Da, de la tatăl meu a pornit totul. El m-a pus să învăţ franceza înainte de a fi materie la şcoală şi mi-a adus reviste, „Mirroir cu Cyclisme”, „Mirroir Sprint”. Am văzut multe poze cu el, curse, în special din Cursa Păcii. Şi mi-a povestit de multe ori ediţia în care a parcurs Turul Franţei în maşina unuia dintre co-directorii cursei, Felix Levitan. A fost primul jurnalist din blocul comunist căruia i s-a făcut această onoare. Era în '68. Bănuiesc că avea o legătură şi cu opoziţia lui Ceauşescu la intervenția sovieticilor împotriva cehoslovacilor.

Ediția din 2017 a Turului Franței vine cu noutăți proaspete precum parcurgerea celor cinci masive montane și contratimp mai puțin. Credeți că va fi acesta anul lui Froome din nou sau cel al columbienilor?

Eu sper că al columbienilor. Să vedem ceva nemaivăzut.

Până la „Marea Buclă” ne așteaptă ediția cu numărul 100 a Turului Italiei. Se anunță o competiție apetisantă. Ce așteptări aveți de la acest Giro?

Cred în Pinot. Poate cred degeaba, dar asta e frumuseţea de a nu fi fanul unei formaţii de genul Barcelona sau Real Madrid. Adică ai şansa să mai şi pierzi :)

În ultima perioadă subiectul legat de frânele pe disc a devenit „viral” în pluton. Cum considerați utilizarea acestora? Vi se par periculoase? Credeți că pot pune în pericol siguranța și confortul rutierilor?  

Nu sunt un specialist deci mă abţin.

Iar acum, pentru a încheia ciclic domnule Radu Naum, care a fost cea mai frumoasă amintire a dvs. în perioada când ați comentat „Le Tour” pe programul Eurosport? Mereu ați știut cum să ne puneți pe noi telespectatorii într-o febră a gândirii. Istoria și geografia Franței au un rafinament aparte. Simțeam cum întotdeauna ne aduceți informația proaspătă, trăită la fața locului.

Nu am amintiri. Am un prezent foarte frumos în care îmi place la nebunie să privesc ciclismul şi să îl ascult comentat de cei care au venit după noi. Recunosc că altfel mi-ar fi fost greu şi aş fi fost tentat poate să emit câte o prostie de genul „Pe vremea mea...”...

Author: Unknown

SHARE

• Share
• Tweet
• Share
• Pin
• Share

«

Next

Postare mai nouă

»

Previous

Postare mai veche