![Pin It !](http://pinterest.com/pin/create/button/?url=https://ciclismaz.blogspot.com/2016/03/geraint-thomas-zeul-soarelui-in-paris.html&description=Geraint Thomas, zeul Soarelui în Paris-Nice. Greg Van Avermaet, piratul „cursei celor două mări" &media=https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiceqM7EQ2pwuMMJTk92co4uTh0Tvk09VudiSdrxUtdlt7AIWV45clqnnpW0ZlQAqrVPzFc4ZP20_e0H1YcrKQ-dmZbFUkkaXHfHB3ShNHO1oYto3N5ArmlGRRjF6Z40rYqi-_DijC8RII/s320/Sean-Kelly.jpg)
Pe șase martie pasionații sportului cu două roți au făcut cunoștință din nou cu prima cursă pe etape a anului, Paris-Nice, denumită și „Cursa către Soare". Așadar, pe tărîm francez eram pregătiți de o nouă peliculă interesantă, care are o istorie impresionantă în timp și spațiu. Paris-Nice datează din anul 1933, cînd belgianul Alfons Schepers devenea primul cîștigător al respectivei ediții. Să nu-l omitem pe irlandezul Sean Kelly, o legendă vie a acestei curse, cel care deține recordul pentru cele mai multe victorii în ierarhia generală (șapte), o performanță deosebită, realizată în perioada 1982-1988. De această dată, un alt „cetățean" belgian deține recordul pentru cele mai multe victorii de etapă în Paris-Nice, „canibalul", omul feroce al acelei epoci de aur, Eddy Merckx cu 21 de etape cucerite. Tot el a petrecut cele mai multe zile în tricoul de lider, 57, potrivit site-ului CafeRoubaix.com.
*Cu o zi înainte, am avut parte și de prologul acestei competiții, cîștigat de australianul Michael Matthews de la Orica, cel care și-a mărit avansul în fruntea clasamentului general prin prisma bonificațiilor obținute la final, două secunde. Însă ziua următoare, care prevedea un sprint nervos s-a desfășurat evident întru cu totul alte coordonate. Mai precis evadarea inițială a fost consitituită din Thomas De Gendt (Lotto – Soudal), Steven Tronet (Fortuneo – Vital Concept), Thierry Hupond (Delko Marseille) și Perrig Quemeneur (Direct Energie). Cei patru muschetari au cedat lupta cu 21 de km înainte de final, pe o porțiune de drum neasfaltat. Mersul monoton al plutonului nu a durat mult deoarece Pierre-Luc Perichon (Fortuneo) și-a încercat norocul cu 15 km înainte de sprintul final. Francezul a izbutit să ia un avans de 19 secunde, dar odată cu trecerea la trenă a echipei Sky, Pierre era „carne de tun" pentru tancurile britanice.
Să nu vă gîndiți că pînă la final cursa s-a potolit, nici pomeneală, pe ultimul sector de drum neasfaltat, Tony Gallopin (Lotto-Soudal) a încercat să se desprindă, strîngînd puternic din dinți, dar încercarea sa a fost pur și simplu anihilată. Ciclistul lui Trek-Segafredo, Edward Theuns nu a vrut nicicum să se opună sprintului masiv, de aceea a jucat o carte pe cont propriu la fel ca ceilalți doi lăncieri. Tînărul belgian a fost aproape să ridice mîinile și să treacă victorios linia de sosire, din păcate plutonul era parcă un „dragon" mult prea înfometat, simțind miros de sînge acolo pe ultimele sute de metri.
Theuns era înhățat, iar ostilitățile pentru marele triumf începeau. Sky a fost prima echipă care a declanșat artileria prin Ben Swift. Rutierul britanic dădea senzația că poate lua aerul în piept și că poate trece linia de finiș, dar gambele sale plîngeau pe ultimii metri. Bouhanni și Demare veneau hotărîți din spate. Rutierul celor de la FDJ i-a luat pe rînd cum se spune, izbutind să-l devanseze atît pe britanic cît și pe fostul pugilist, Bouhanni. Clasamentul general era format din Michael Matthews de la Orica, Tom Dumoulin (Giant), respectiv P. Bevin pe ultima treaptă a podiumului.
Cea de-a treia zi în drumul nostru „către soare" a fost una mai controversată din pricina luptei în avanposturi care s-a dat între Matthews și Bouhanni, învingător fiind australianul deși francezul trecuse primul linia de sosire. La fel ca în runda precedentă etapa era una de plat, prilej pentru sprinteri să-și păstreze „motoarele" pentru final cînd vor fi nevoiți să le tureze la maxim. Tot patru curajoși s-au dovedit a fi inițiatorii unei evadări în frunte care îi avea în componență pe următorii cicliști: Tsgabu Grmay (Lampre), Matthias Brandle (IAM), Anthony Delaplace (Fortuneo) și Evaldas Siskevicius (Delko Marseille Provence). Componența s-a doveidt a fi una exotică dar total inconsistentă prin prisma „capitulării" fiecărui rutier, pe rînd. Doar doi au mai sperat în luminița de la capătul tunelului, credeau că vor trece linia de sosire, dar degeaba au visat deoarece cu 12 km înainte de sprint au fost capturați de pluton.
În ceea ce privește bătălia finală, întreaga suflare ciclistă spera să-i vadă pe Marcel Kittel (Etixx), Andre Greipel (Lotto-Soudal), Alexander Kristoff (Katiușa) sau Arnaud Demare, învingătorul etapei precedente care pur și simplu a dispărut din peisaj. Lupta la victorie s-a dat între Matthews și Bouhanni, care în compania lui Niccolo Bonifazio de la Trek, au sosit chiar cu o secundă în fața celorlalți. Bouhanni a încercat diferite tertipuri pentru a-l deranja pe Matthews. Fostul pugilist a crezut pentru o secundă că e în ring, schimbîndu-și trasa, o lovitură sub centură în termenii specifici „meciului" de box. Prieteni, să nu uităm faptul că întotdeauna va exista un justițiar, de aceea în sport contează fair-play-ul și nu în ultimul rînd lupta loială. Sigur, în ciclism mai cedează nervii, acele circumvoluțiuni care se mai întîmplă să joace feste după cîteva ore de cursă. Iar sprintul e o provocare în ceea ce privește manevrabilitatea cursierei, e nevoie de un pic de răutate, în sens constructiv, dar fără schimbări de trasă sau alte tertipuri de doi lei. Pînă la urmă francezul avea să fie „retrogradat" pe poziția a treia. Pentru un pic de amuzament, m-am gîndit și la un titlu semnificativ, scurt pentru ceea ce a făcut Bouhanni: „Francezul, primul care a fost cel din urmă !"
Odată cu această victorie, Matthews aduna zece secunde de bonificație, iar avansul său, în ierarhia generală, pe care îl avea în fața lui Tom Dumoulin, creștea automat la 14 secunde. Miercuri, pe nouă martie se preconiza o etapă savuroasă în care aveam șansa să-i vedem la lucru inclusiv pe Alberto Contador. Richie Porte sau ciclistul cu alură de cîntăreț punk, Geraint Thomas. Am menționat trei nume mari, ce folos ? Inițial, cursa a fost doar neutralizată din cauza condițiilor meteorologice, organizatorii luînd în calcul reluarea ei. După cîteva minute însă, aceștia au decis ca etapa să nu se mai reia, iar timpii înregistrați pînă în acel moment să nu fie luați în considerare. Prin urmare, lider în clasamentul general ramînea Michael Matthews.
Ninsoarea abundentă a jucat un rol primordial în luarea deciziei de către organizatorii cursei, și anume de a anula etapa. Cursa nu se mai îndrepta parcă spre soare ! Din nefericire, „Crăiasa Zăpezii" își făcea simțită prezența prin acel „giulgi" alb de nea. Înainte ca borna să arate kilometrul cu numărul 93, în fruntea cursei cinci rutieri: Alexis Gougeard (AG2R), Alexy Lutsenko (Astana), Laurent Didier (Trek-Segafredo), Thomas De Gendt (Lotto Soudal) și Jesus Herrada (Movistar), strîngeau un avans de trei minute și jumătate în fața plutonului. Grupul care avea să se configureze de dimineață a fost de fapt și de drept mult mai numeros, acesta fiind format din nu mai puțin de 16 rutieri: Marcus Burghardt (BMC), Luka Pibernik (Lampre), Ben Swift (Sky), Alexis Gougeard (AG2R), Simon Yates (Orica-Greenedge), Yury Trofimov (Tinkoff), David De la Cruz (Etixx-Quick-Step), Kevin Reza (FDJ), Jesus Herrada (Movistar), Alexey Lutsenko (Astana), Dylan Van Baarle (Cannondale), Laurent Didier (Trek-Segafredo), Alexandre Pichot (Direct Energie), Delio Fernandez (Delko Marseille Provence), Roy Curvers (Giant Alpecin) sau Paul Martens, component al grupării Lotto Jumbo. Oameni importanți au cedat „bordul corabiei", Philippe Gilbert (BMC) și Pierrick Fedrigo (Fortuneo) nu s-au simțit bine și nici măcar nu au luat startul în această etapă.
Vă reamintim următorul lucru ! Configurația clasamentului general rămînea aceeași, perfect similară cu cea de la finele etapei a treia, cu Matthews - vîrful de lance și P. Bevin de la Cannondale pe poziția a treia, între cei doi intercalîndu-se batavul Tom Dumoulin (Giant). Ziua următoare plutonul avea să o ia de la capăt, iar factorul psihologic juca un punct nevralgic în rîndul fiecărui rutier, în urma acelor condiții meteo. Joi, s-a disputat etapa a patra. Totul a început cu o evadare curajoasă, o aventură din partea veteranului Thomas Voeckler (Direct Energie). Alături de francezul carismatic au mai venit Matthew Brammeier (Dimension Data), Florian Vachon (Fortuneo Vital Concept) și Evaldas Siskevicius (Delko Marseille Provence). Pe ultima ascensiune a zilei, Cote de Saint-Uze, de categoria a doua, Voeckler a luat decizia de a-și părăsi camarazii din acel grupuleț. Francezul își dorea o victorie aici, dar să nu ne grăbim ! În pluton situația unor rutieri precum Kittel sau Demare era deficitară. Rutierul Katiușăi a întîmpinat dificultăți la bicicletă din pricina unei probleme mecanice de fiabilitate, de funcționare. Și mai mult, Arnaud Demare cel care începuse atît de bine „Cursa către Soare" cu o victorie la sprint, a fost nevoit să spună „Au revoir !" acestei competiții.
Voeckler a dat dovadă de un spirit luptător, dar tot avea să fie prins de pluton. În schimb, imediat coechipierul său de la Direct Energie, un alt „veteran" al curselor din Hexagon, Sylvain Chavanel alături de Sep Vanmarcke (LottoNl-Jumbo) și Delio Fernandez Cruz (Deklo Marseille Provence KTM) au vrut să dea lovitura. Cei trei au fost foarte aproape să facă eventul, au împins cît au putut de tare în pedale, au reușit să ia un avans de maxim 20 de secunde, însă pe final s-au sufocat din cauza incapacității de a gestiona corect resursele de energie. În frunte s-a dat o bătălie între Bouhanni și Theuns, francezul reparîndu-și greșeala după acea rundă cu numărul trei în care „a jucat necinstit." Norvegianul Kristoff a rulat atît de slab încît nu l-am zărit nici măcar pe cea de-a treia treaptă a podiumului. Ierarhia generală păstra aceeași configurație cu Matthews, Dumoulin și Bevin înainte ca plutonul să cunoască furia mistică a „muntelui chel", Mon Ventoux, din etapa a cincea.
Ventoux era destinația „perfectă" în prima jumătate a cursei pentru a le mai lua puțin din curaj cicliștilor. Spre exemplu sprinterii Bouhanni, Kittel și Greipel erau distanțați „fără doar și poate", în timp ce ultimul dintre ei a abandonat, însoțit fiind de Frank Schleck (Trek-Segafredo), respectiv Jose Joaquin Rojas (Movistar). Grupul frontal a suferit mai multe permutări. Cu doar 25 de km se regăseau Antoine Duchesne și Alexey Lutsenko. Kazacul și-a dat seama că avînd un avans de 20 de secunde în fața celuilalt grupuleț și cu 40 de secunde în fața plutonului, atunci era momentul oportun pentru a ieși învingător la Salon-de-Provence după o etapă care măsura 198 de km lungime. Kristoff se impunea în sprintul „nărăvaș" și neorganizat al plutonului, în fața lui Matthews, sosind pe locul al doilea. Australianul trebuia să se mulțumească cu poziția a treia. Dar la general tricoul galben îi revenea ciclistului din „țara cangurilor" pentru încă o zi, urmat de Lutsenko (Astana) și Tom Dumoulin (Giant).
Runda cu numărul șase era socotită „etapa regină" a acestei ediții din Paris-Nice. Rutierii au pornit din maiestuosul oraș „Nisa", situat în sud-estul Franței, pe coasta Mării Mediterane, la poalele Alpilor Maritimi și se încheia pe Madonne d'Utelle. Pe cățărarea finală s-a intrat cu Sky la conducere, după care, în frunte a trecut Rafal Majka, polonezul impunînd un ritm suficient de agresiv pentru o perioadă, pentru a-i pregăti pîrtia de atac lui Alberto Contador. După două-trei accelerări ale „Pistolarului" situația devenea deja enervantă, sîcîitoare, deoarece Alberto nu reușea să pună un ecart vizibil. Geraint Thomas și-a luat inima-n dinți și a dus o luptă de uzură în avanposturi cu „rusnacul" Ilnur Zakarin, cel care avea să triumfe într-un final. Ierarhia generală avea un „top three" de senzație cu Thomas, Contador și Zakarin.
În ultima zi, Thomas era nevoit să-și apere tricoul galben într-o etapă cu două cățărări de primă categorie în ultimii 50 de km. După mai multe fragmentări ale grupulețelor, pe coborîrea ascensiunii Col d'Eze, Contador și Porte l-au ajuns pe unicul om care mai rezista în fața cursei, Tim Wellens. Cei trei au comunicat să ajungă în „formație" compactă pînă la final. Wellens s-a simțit mai bine și l-a bătut lejer la sprint pe Contador, în timp ce Porte sosea al treilea. În cazul în care s-ar fi impus în această ultimă etapă, spaniolul ar fi luat un bonus cu patru secunde mai mare, exact distanța dintre el și galez, din clasamentul general. Astfel, Contador pierde bătălia pentru supremație dramatic la doar patru secunde. De asemenea, ibericul revine după șase ani aici și încheie pe locul doi, urmat de Richie Porte pe trei. În 2010, „El Pistolero" triumfa categoric împotriva celuilalt iberic Luis Leon Sanchez (Caisse d'Epargne), respectiv a cehului de la Liquigas-Doimo, Roman Kreuziger, actualul coechiper al lui Alberto.
În ultima zi, Thomas era nevoit să-și apere tricoul galben într-o etapă cu două cățărări de primă categorie în ultimii 50 de km. După mai multe fragmentări ale grupulețelor, pe coborîrea ascensiunii Col d'Eze, Contador și Porte l-au ajuns pe unicul om care mai rezista în fața cursei, Tim Wellens. Cei trei au comunicat să ajungă în „formație" compactă pînă la final. Wellens s-a simțit mai bine și l-a bătut lejer la sprint pe Contador, în timp ce Porte sosea al treilea. În cazul în care s-ar fi impus în această ultimă etapă, spaniolul ar fi luat un bonus cu patru secunde mai mare, exact distanța dintre el și galez, din clasamentul general. Astfel, Contador pierde bătălia pentru supremație dramatic la doar patru secunde. De asemenea, ibericul revine după șase ani aici și încheie pe locul doi, urmat de Richie Porte pe trei. În 2010, „El Pistolero" triumfa categoric împotriva celuilalt iberic Luis Leon Sanchez (Caisse d'Epargne), respectiv a cehului de la Liquigas-Doimo, Roman Kreuziger, actualul coechiper al lui Alberto.
- Giuseppe Garibaldi - om politic italian, originar de aici
- Gustav-Adolf Mossa - pictor simbolist francez
- Didier Van Cauwelaert - scriitor francez, laureat al Premiului Goncourt
- Simone Veil - primul președinte al Parlamentului European
...iar Geraint Thomas purta un tricou galben pe umeri, parcă ar fi fost zeul Soarelui din Egiptul Antic - Ra. Asta ca să încercăm și o „antropomorfizare" diferită a personajului, în afară de acea alură de cîntăreț punk cu plete :)
Vom rămîne în partea sudetă a Europei, acolo unde Tirreno-Adriatico a debutat cu prologul pe echipe cîștigat de BMC, urmată de Etixx-Quick-Step pe doi, respectiv FDJ pe trei. În clasamentul general italianul Daniel Oss avea șansa de a ocupa locul de onoare și de a îmbrăca tricoul albastru, secondat de omul fenomenal la contratimp Tejay van Garderen, americanul care a obținut același timp, ambii fiind colegi la BMC. Iar pe locul al treilea, Van Avermaet pentru a forma acea triplă concretă. Semnificativ a fost ce s-a întîmplat în etapa a patra din Tirreno cînd Steven Cummings a atacat decisiv cu 3,5 km înainte de final pe ascensiunile Montefalco și Trevi, înainte ca mai mulți rutieri să încerce să arunce artileria grea în ultimii 6 km printre care Salvatore Puccio (Sky), Matteo Montaguti (Androni) și prietenul nostru Steven Cummings (Dimension Data), singurul care a ieșit învingător. Tot din motive meteorologice, la fel ca în Paris-Nice, cursa s-a reluat luni (14 martie), dupa ce etapa de duminică (Foligno – Monte San Vicino, 176 km), singura care urma să se încheie în cățărare, la Matelica, a fost anulată din cauza zăpezii, organizatorii implementînd acel Extreme Weather Protocol.
Liderul de la general continua să rămînă Zdenek Stybar (Etixx) după ce obținuse o victorie superbă în cea de-a doua etapă. Managerul Astanei, Vinokourov, cel care l-a avut aici pe fostul cîștigător al „Marii Bucle" din 2014 (Vincenzo Nibali) și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu etapa de duminică care avea să fie anulată: „Apreciem intenția organizatorilor de a proteja sănătatea și siguranța rutierilor. În condițiile în care nu există o rută alternativă pentru etapa de duminică, noi cerem, cel puțin, o schimbare a finalului etapei de luni, pentru a avea atunci un finiș în cățărare. Această solicitare o facem pentru a da tuturor participanților la această cursă o șansă pentru a lupta pentru victoria finală. Adresez această cerere chiar directorului de cursă, Mauro Vegni, deoarece eu cred că e una rezonabilă, pentru a nu-i frustra pe toți campionii care s-au pregătit pentru această cursă”, conform paginii oficiale a cursei și site-ului Sport Total Fm.ro
În ultimii șapte ani, „Tridentul lui Neptun" a ajuns în mîinile unor cățărători precum Nairo Quintana (2015), Alberto Contador (2014), Vincenzo Nibali (2013, 2012), Cadel Evans (2011), Stefano Garzelli (2010) și Michele Scarponi (2009), În această ediție a „Cursei celor două mări" i-a venit rîndul lui Greg Van Avermaet, un ciclist tipic construit pentru cursele clasice. Etapa de duminică era runda cea mai spectaculoasă prin care rutierii de la general puteau emite pretenții, tocmai datorită finișului în plină ascensiune. Belgianul de la BMC a preluat luni tricoul albastru și a izbutit să-l păstreze în urma contratimpului de 10 km de la San Benedetto del Tronto, din ultima etapă. Fabian Cancellara ne-a demonstrat o adevărată lecție de măiestrie, aducîndu-ne aminte de ediția din 2008 în care a dominat Tirreno autoritar. „Spartacus" i-a învins marți, 15 februarie pe Johan le Bon, Tony Martin, respectiv Alex Dowsett.
După un triumf de mare caracter în Omloop Het Niewsblad, una dintre primele semiclasice ale sezonului alături de Kuurne-Brussel-Kuurne, unde s-a impus tînărul lui Trek Jasper Stuyven, belgianul neînfricat Greg a pus mîna hotărît și pe Tirreno Adriatico, fiind piratul „celor două mări" în 2016. Campionul mondial în exercițiu Peter Sagan își afișează tricoul curcubeu neîncetat pe locul doi. Fostul lider al cursei, Zdenek Stybar, și-a pierdut și locul de pe podium, pe poziția a treia urcînd coechipierul său de la Etixx-Quick-Step, Bob Jungels, locul 25 la contratimpul individual, la 33 de secunde în raport cu Cancellara.
În ultimii șapte ani, „Tridentul lui Neptun" a ajuns în mîinile unor cățărători precum Nairo Quintana (2015), Alberto Contador (2014), Vincenzo Nibali (2013, 2012), Cadel Evans (2011), Stefano Garzelli (2010) și Michele Scarponi (2009), În această ediție a „Cursei celor două mări" i-a venit rîndul lui Greg Van Avermaet, un ciclist tipic construit pentru cursele clasice. Etapa de duminică era runda cea mai spectaculoasă prin care rutierii de la general puteau emite pretenții, tocmai datorită finișului în plină ascensiune. Belgianul de la BMC a preluat luni tricoul albastru și a izbutit să-l păstreze în urma contratimpului de 10 km de la San Benedetto del Tronto, din ultima etapă. Fabian Cancellara ne-a demonstrat o adevărată lecție de măiestrie, aducîndu-ne aminte de ediția din 2008 în care a dominat Tirreno autoritar. „Spartacus" i-a învins marți, 15 februarie pe Johan le Bon, Tony Martin, respectiv Alex Dowsett.
După un triumf de mare caracter în Omloop Het Niewsblad, una dintre primele semiclasice ale sezonului alături de Kuurne-Brussel-Kuurne, unde s-a impus tînărul lui Trek Jasper Stuyven, belgianul neînfricat Greg a pus mîna hotărît și pe Tirreno Adriatico, fiind piratul „celor două mări" în 2016. Campionul mondial în exercițiu Peter Sagan își afișează tricoul curcubeu neîncetat pe locul doi. Fostul lider al cursei, Zdenek Stybar, și-a pierdut și locul de pe podium, pe poziția a treia urcînd coechipierul său de la Etixx-Quick-Step, Bob Jungels, locul 25 la contratimpul individual, la 33 de secunde în raport cu Cancellara.
Nu uitați dragi iubitori ai ciclismului de o altă cursă rafinată, pe care o vom avea în meniu sîmbăta aceasta. E vorba de Milano-San Remo. Colegul meu Eder Akos s-a ocupat special de o predilecție a acestei curse, prezentîndu-vă atît faptul istoric cît și principalele nume care ar avea șansa să cîștige în acest an. Numai aici pe blogul emisiunii „Totul despre ciclism" ne puteți găsi cu numeroase materiale și „dezbateri" !
Viva la „Classicisima" ! :)
SHARE
![Pin]( http://pinterest.com/pin/create/button/?url=https://ciclismaz.blogspot.com/2016/03/geraint-thomas-zeul-soarelui-in-paris.html &media=https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiceqM7EQ2pwuMMJTk92co4uTh0Tvk09VudiSdrxUtdlt7AIWV45clqnnpW0ZlQAqrVPzFc4ZP20_e0H1YcrKQ-dmZbFUkkaXHfHB3ShNHO1oYto3N5ArmlGRRjF6Z40rYqi-_DijC8RII/s320/Sean-Kelly.jpg&description=Geraint Thomas, zeul Soarelui în Paris-Nice. Greg Van Avermaet, piratul „cursei celor două mări" ){kind=link}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu