A sosit un timp mult regretat de unii dintre noi, pe care sunt absolut convins că nu-l așteptam. Ciclismul cu siguranță nu va mai fi la fel pentru cei care l-au admirat, pentru cei care au trăit cu intensitate acele Duminici de aprilie în care cetățeanul elvețian făcea legea pe pavate în „Infernul Nordului". Clipele acelea în care Fabian Cancellara, căci despre el este vorba, ridica piatra simbolică în Paris-Roubaix deasupra capului sau își etala calitățile de contratimpist în prologul marilor tururi, ei bine toate acestea la un loc reprezintă o adevărată colecție, un tablou istoric consemnat de evenimente memorabile.
Cortina se lasă încet, încet, iar un atlet de notorietate precum „Spartacus" lasă în urma sa o poveste demnă de un mare campion. Portretizat în câteva tușe largi, cu părul său lung, picioarele sale ferme, tonice care sfidau pur și simplu legile fizicii, Cancellara parcă ar fi făcut parte dintr-o eră romantică a sportului cu două pedale, fiind parcă desprins dintr-un soi de Francesco Moser, însă cu un stil plin de originalitate și savoare. Cu o înălțime de 1,86 m și cu o greutate de 82 kilograme, Fabi a făcut furori în ciclismul pe șosea, considerat de mulți specialiști, probabil cel mai talentat rutier al marilor clasice, dar și cu capacități fenomenale de contratimpist în competițiile de trei săptămâni. Corpul său greoi, puternic îl ajuta să îmblânzească cursiera când era vorba de piatra cubică. Avea un mers elegant, care exprima o fluență deosebită în ritm de pedalaj. La proba contra-cronometru lua acea poziție aerodinamică și evolua constant, reușind „să-și calibreze" bicicleta prin ocuparea unor poziții fruntașe.
În/copilărie Fabian a renunțat la fotbal pentru a se dedica ciclismului, după ce la vârsta de 13 ani a găsit în garaj o bicicletă veche a părinților; pentru el a fost dragoste la prima vedere. Trebuie să mai precizăm faptul că, elvețianul născut din doi părinți italieni a excelat și la schi fond înainte de a avea această poveste romantică, înfocată alături de sportul cu două roți. Practic, istorioara sa în ciclism a debutat la formația Mapei-Quick Step, aflându-se în postura de stagiar, mai precis în preajma anilor 2000. Abia un an-doi mai târziu avea să fie confirmat elvețianul ca ciclist profesionist pentru echipa care purta același nume, dar de această dată în intervalul 2001-2002, cu specificația că în 2001 rula pentru Mapei 2 (adică echipa continentală după cum ar veni acum). Originar din partea vorbitoare de limbă germană (Wohlen bei Bern), „Leul Flandrei" e cunoscut pentru afinitățile sale speciale pe care le avea încă de la începutul carierei față de Turul Franței, o întrecere mult stimată de rutierul reprezentant al „Țării Cantoanelor".
A urmat apoi perioada petrecută la gruparea italiană get-beget, Fassa Bortolo (2003-2005), unde s-a alăturat unor nume consacrate, iar aici suntem nevoiți să-i pomenim pe uriașul sprinter Alessandro Pettachi, precum și pe Matteo Tosatto sau pe ibericul charmant Juan Antonio-Flecha, care în momentul de față e specialistul marilor tururi de la Eurosport, un fin cunoscător al fenomenului actual care știe cum să se infiltreze în mintea cicliștilor, fiind apreciat și dorit la fiecare competiție de trei săptămâni. În 2004 Fabi cucerea aurul pentru propria reprezentativă la contratimp, acest rezultat urmat imediat de triumful din Le Tour, chiar în prolog. Sezonul 2005 a fost marcat de cele mai frumoase rezultate ale sale, care au venit în Paris-Nice, dar și la Campionatul Mondial din Madrid, desfășurat pe atunci în Spania, unde a terminat pe ultima treaptă a podiumului tot la proba contra-cronometru.
În 2006 Cancellara a cunoscut pe pielea sa ce înseamnă să porți tricoul curcubeu, devenind pentru prima oară campion mondial al disciplinei practicate în speță, la Salzburg în Austria, când i-a întrecut pe belgianul Tom Boonen, cu care a purtat o rivalitate apetisantă, respectiv pe peninsularul Alessandro Ballan, un veritabil ruleur și mai ales contratimpist. Patru ediții mai târziu, în 2010 Fabian va cuceri al doilea său Paris-Roubaix, având oportunitatea de a ridica deasupra capului acea piatră cubică, un „trofeu” interesant. Putem afirma că acea victorie a venit pe urma inteligenței sale, în urma unui atac instinctual izbutind să-i devanseze pe puternicul norvegian Thor Hushovd, respectiv pe ibericul Juan Antonio Flecha (fostul său coechipier).
Nu vor trece bine trei sezoane, și „Leul Flandrei" se va instala din nou (în 2013) pe prima treaptă a podiumului, în mult râvnita competiție, Paris-Roubaix, pentru a treia oară în carieră. Masivul belgian Sep Vanmarcke și batavul Niki Terpstra nu i-au putut face față tenacității ciclistului elvețian. Calitățile sale atletice de bun sprinter au dat roade și în Milano-San Remo în 2008. Supranumele acesta de „Leu al Flandrei” l-a căpătat în urma prestațiilor și câștigării competiției flamande de trei ori (2010; 2013; 2014).
În/cariera sa, el a câștigat opt etape în Turul Franței, unde se poate lăuda cu 29 de tricouri galbene, cele mai multe din istorie pentru un ciclist care nu a câștigat competiția. Elvețianul a tras cortina peste cariera sa prodigioasă, după o medalie de aur obținută la proba de contratimp individual de la Jocurile Olimpice de la Rio, pe lângă cele patru medalii de aur capturate, de asemenea, la proba individuală contra-cronometru, respectiv cele trei medalii de bronz, toate acestea în cadrul Campionatelor Mondiale pe șosea. La Jocurile Olimpice din China de la Beijing, Cancellara va avea onoarea să poarte la gât medalia de argint, după terminarea cursei pe șosea, respectiv aurul la proba de contratimp individual. Nu cred că mai are rost să mai amintim faptul că a fost medaliat inclusiv cu bronz în trei ocazii, în 2005 la Campionatele Mondiale din Madrid, în 2011 pe teriotoriul danez la Copenhaga, respectiv în 2013 într-un cadru cu totul special la Florența, orașul înfloritor din timpul Renașterii care a dat nume sonore istoriei universale precum: Dante Alighieri (poet, filozof și om de stat), Lorenzo de Medici (supranumit „Il Magnifico"), gânditorul politic Niccolo Machiavelli sau pe actrița rafinată Vittoria Puccini.
Un rutier uluitor, cu un stil specific în a aborda cursele, un monstru-model pentru toată lumea. Putem să-i spunem „regele pavatelor” pentru modul în care rula pe acestea, știa mereu când să găsească compresia necesară, rupându-le picioarele oponenților! Sperăm să nu fi trecut cu vederea anumite rezultate înregistrate de „Fabi", un artist complet în adevăratul sens al cuvântului. Pe șevaletul său vor reflecta întotdeauna capodoperele sale. De menționat ar mai fi că întrecerea sa preferată e „De Ronde", iar muzeul de acolo îi poartă numele.
Într-un scurt interviu oferit pentru CyclingPub, luna trecută, Leul Flandrei a fost interogat cu privire la planurile sale de viitor după ce își va agăța bicicleta în cui: „Deocamdată nu pot să afirm cu exactitate dacă voi fi un lider pentru Trek sau nu, începând cu sezonul următor. Pe viitor nu știm ce se poate întâmpla și mă văd așa în plan secund. Nu mă pricep teribil în luarea unor decizii într-o mașină, o activitate care pur și simplu nu se pliază pe stilul meu. Încă iubesc mult ciclismul, iar viitorul meu e cu siguranță la Trek. Ce și cum va fi, nu avem de unde să știm".
„Vreau să fac ceva constructiv. M-aș vedea ajutându-i pe tineri, lucrând cu ei și orientându-i înspre o carieră profesionistă."
Cancellara este, de asemenea, plăcut surprins de evenimentul de rămas bun, care va avea loc în Gentse Kuipke Ghent, Belgia, pe 12 noiembrie în fața publicului iubitor, care îl consideră pe „Fabi" o icoană a sportului. „Am auzit că biletele sunt aproape vândute. Poate că ar trebui să amân încă puțin suspansul, așa ca pentru a doua oară, deoarece în seara următoare sunt, de asemenea, liber, " a punctat ironic elvețianul.
P.S: Am păstrat pentru final victoria lui Cancellara, a treia la număr din Strade Bianche, cucerită în primăvara acestui an, după cele obținute în 2008, respectiv 2012. În 2016 „Fabi" a câștigat într-un stil clasic una dintre cele mai rafinate curse italiene, surclasându-l pe cehul Zdenek Stybar și pe Gianluca Brambilla, ambii legitimați la Etixx-Quick-Step. Primăvara alături de acest cetățean era un surâs al infinitului parafrazându-l pe Victor Hugo, omul care dădea tonul și în E3 Harelbecke, un tărâm al făgăduinței unde a izbutit să facă tripla (2010, 2011, 2013). Sigur, Harelbecke a fost uneori pentru „Spartacus" un teatru de luptă puțin cam neprietenos, iar aici facem referire la sezonul 2015 când elvețianul a suportat o accidentare urâtă care l-a scos din calcul pentru marile clasice. Sau, în vara acelui an când a fost angrenat într-o căzătură masivă în runda a 3-a din Turul Franței, cu 55km înainte de sosirea pe Mur d'Huy, atențiune, în postura de purtător al tricoului galben. În viața oricărui sportiv sunt bariere, clipe care îi duc pe aceștia la limita existenței umane, însă Fabian rămâne un luptător stelar pentru posteritate.
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu