“ Limita
e cerul” sau in engleza “ Sky is the limit” , probabil aceasta a fost premisa
de la care a pornit, in 2009 unul dintre cele mai ambitioase proiecte ale unei
echipe de ciclism din toate timpurile.
De cand
a fost fondata echipa si-a propus sa inoveze, sa creeze cyborgi, sa puna pe
bicicleta nu un om ci niste cifre, sa scoata la iveala diverse tipuri de
“marginal gains” nedescoperite, neelucidate, nemaivazute sau nemaiauzite, sa
aduca in realitate metode de nutritie despre care s-a auzit doar in filme sau
in articole de tip clickbait. Iar pentru ca lovitura sa fie completa miscarea a
fost orchestrata in cel mai minutios mod cu putinta, pentru ca un britanic sa
poata castiga Turul Frantei.
Astfel,
in 2012, dupa unul din cele mai plictistioare Tururi ale Frantei din ultima
perioada, Bradley Wiggins reusea sa duca la Paris tricoul galben, pe pieptul
caruia scria Sky. Pentru tunicile negre a fost o sarbatoare, o victorie a britanicilor pe terenul marii rivale, nu cu unul ci cu doi oameni in varful ierarhiei
generale, ce insemna efectiv umilirea adversarului, depasirea tuturor
barierelor, dovedirea faptului ca stiinta a invins, iar toti ceilalti care nu
vor aplica metode similare de a inova si de a discuta cifre si watti vor
sucomba sub puterea foilor ovale si a sucului din trestie, morcov, gulie,
pastarnac si avocado.
Ca orice
echipa la inceput de drum Sky a facut investitii majore pentru a patrunde la
nivelul de World Tour, dar pe care le-a amplificat in anii ce au urmat, astfel
s-a ajuns la un buget astronomic pentru o echipa de ciclism, acesta evoluand de
la 16 milioane de euro in 2010 la peste 30 de milioane in ultimii 3 ani,
comparativ cu britanicii, Tinkoff, a doua echipa ca buget in 2016, ce ii avea
in componenta pe campionul mondial Peter Sagan si multiplul castigator de mari
tururi, Alberto Contador, avea o cifra mai mica cu 10 milioane de euro.
Revenind
la cele de pe sosea. In 2012 Team Sky se impunea in Turul Frantei intr-o
maniera atat de clara incat rivalii lui Wiggo erau bucurosi ca au scapat atat
de ieftin. Toti, mai putin unul. Locotenentul lui Bradley, Christopher Froome.
Un rutier atipic, atat prin constitutie, cat si prin pozitia pe bicicleta sau
prin forta dezvoltata. Un rutier crescut parca in laborator, ce inainte de
sejurul la Sky era cel mult un oarecare, dar ce a dobandit intr-un timp extrem
de scurt abilitati fantastice de catarator si de contratimpist. Daca ar dori sa
fie unul rautacios acest articol ar trasa o paralela intre Lance Armstrong ce
era doar un puncheur bun, iar printr-o minune a devenit un contratimpist
fantastic si un catarator imbatabil, si Froome, dar acest lucru nu se va
intampla acum.
Froome
avea sa-si ia partea leului in editia centenara a Turului cand a maturat pe jos
cu rivalii sai, al doilea in ierarhia generala fiind necunoscutul Nairo
Quintana, la peste 4 minute, in conditiile in care acesta a fost lasat sa
atace, de mai multe ori. Povestea echipei britanice continua cu inca doua
tricouri galbene aduse prin Froome in 2015 si 2016, si cam atat.
Daca pe
partea de buget britanicii stau fantastic, fiind lideri detasati, avand anual
buget aproape dublu fata de multe din
echipele de World Tour cu care se bat, la capitolul realizari, lucrurile
scartaie, destul de tare. Managementul echipei Sky pare a avea acelasi nivel de
cunostinte despre fenomenul ciclist cu un novice, ce intr-o zi insorita de vara
zapeaza si dintr-o data nimereste un canal sportiv pe care se desfasoara
vestitul Tur al Frantei. Practic, pentru britanici exista un singur obiectiv
intr-un an, Turul Frantei, evenimentul care atrage, intr-adevar, cel mai mult
atentia asupra fenomenului ciclist, dar cand ai buget de peste 30 de milioane
de euro, parca ar trebui sa-ti impui obiective mai multe si mai indraznete. In
acest mod se poate explica de ce o echipa de 9 oameni reuseste sa bage efectiv
frica in oase pentru alti 190 de sportivi timp de 3 saptamani, de ce de fiecare
data Chris Froome nu este singur pe catarari sau de ce Il Giro, Vuelta,
clasicele sau monumentele sunt cuvinte rostite doar printre dinti.
Intr-adevar,
asa cum si-au propus, britanicii au redefinit concepte, au adus in Turul
Frantei ideea de echipa la un cu totul alt nivel fata de ce se stia pana la
acel moment, au incercat sa transforme orice tip de rutier, indiferent ca era
sprinter, puncheur sau baroudeur intr-un om bun pe munte, dar realizarile lor
in cele 7 sezoane sunt numarabile pe degetele de la doua maini, iar asta doar
pentru ca in ultima perioada au reusit sa castige prin Wouter Poels, Michal
Kwiatkowski sau Geraint Thomas curse clasice si monumente.
Paradoxal,
au reusit sa transforme in catarator orice tip de ciclist pe care il aveau in curte,
si mai putin sa si-i dezvolte pe cei ce erau deja buni cataratori, Leopold
Konig, Mikel Landa, Diego Rosa, Kenny Elissonde,
Dario Cataldo, neavand nicio realizare la nivelul clasamentelor generale in
marile tururi sub acronimul SKY. Desi se incadreaza in aceasta descriere, Richie
Porte si Wouter Poels vor fi tratati separat, dar nu in mod diferit.
Diavolul tasmanian s-a dovedit un locotenent fidel, care ar fi facut in viata asta orice pentru Chris, dar nu si pentru el, sansa lui de a fi lider a fost lovita in mod puternic cu piciorul, dar zeita Fortuna si-a intors capul catre el in momentul mutarii la BMC, micutul australian fiind unul dintre putinii oameni ce au putut raspunde atacurilor lui Froome in Turul din 2016.
Poels, pe langa primul monument adus lui Sky se remarca, din nou, printr-o docilitate dusa la extrem, fiind omul caruia Froome trebuie sa ii dea macar jumatate din tricoul castigat in 2015 si un sfert din cel din 2016. Olandezul s-a remarcat prin modul in care a dus trena, a raspuns la atacuri sau l-a readus pe Froome in grupul din care a fost rupt, dar cam atat.
Diavolul tasmanian s-a dovedit un locotenent fidel, care ar fi facut in viata asta orice pentru Chris, dar nu si pentru el, sansa lui de a fi lider a fost lovita in mod puternic cu piciorul, dar zeita Fortuna si-a intors capul catre el in momentul mutarii la BMC, micutul australian fiind unul dintre putinii oameni ce au putut raspunde atacurilor lui Froome in Turul din 2016.
Poels, pe langa primul monument adus lui Sky se remarca, din nou, printr-o docilitate dusa la extrem, fiind omul caruia Froome trebuie sa ii dea macar jumatate din tricoul castigat in 2015 si un sfert din cel din 2016. Olandezul s-a remarcat prin modul in care a dus trena, a raspuns la atacuri sau l-a readus pe Froome in grupul din care a fost rupt, dar cam atat.
De neinteles e modul in care toti acesti
rutieri, care luati separat ar putea fi lideri la orice echipa intr-un mare
tur, sunt supusi cauzei Sky si liderului Froome, fara a-si da seama ca insusi
Froome a evadat de sub dominatia lui Wiggins printr-un atac la Bradley, fiind o
dovada clara a faptului ca el poate si ca vrea sa fie mai mult decat un om de
echipa.
Pentru a vorbi pe cifre, asa cum se cade in ceea ce
priveste un astfel de brand, in clasamentul ce reprezinta munca unei echipe si
rezultatele ei pe parcursul unui an, ierarhia World Tour, plaseaza din 2010,
pana in prezent Team Sky pe locurile:
15-2-1-2-9-3-3, singurul an in care a reusit sa
cucereasca titlul fiind cel in care a luat primele doua pozitii in Turul
Frantei si pozitia secunda in Vuelta. Tot pe cifre, palmaresul lor la nivelul
marilor tururi se rezuma la 3 Tururi ale Frantei, 0 Giro, 0 Vuelta, in Spania
avand totusi 3 podiumuri prin Froome.
Pentru a rezuma acest articol o sa spun doar ca Sky isi concentreaza toata
forta (financiara si sportiva) pe Turul Frantei, daca exista in acea echipa
oameni care pot sa aiba realizari in clasice, ei sunt declarati lideri acolo,
pe langa ei se incearca sa cresterea altor
cativa rutieri care ar putea pe viitor sa-l duca in carca pe Froome. Daca
exista oameni ce vor sa fie lideri, in viitor, ei sunt trimisi in Giro sau
Vuelta cu echipe experimentale, iar in situatia in care sucomba acolo sunt
pedepsiti si adusi in Turul Frantei pentru a avea grija de Froome.
Sursa foto: cyclingnews
Sursa foto: cyclingnews
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu