Rand pe rand, in locul lui Froome au fost Mercx, Anquetil, Fignon, Zoetemelk, Poulidor, Pantani, Riis , Zabel, Virenque, Armstrong, Di Luca, Basso, Landis, Scarponi, Vinokourov, Boonen, Contador, altii precum Coppi ori Ullrich au avut curajul sa recunoasca, dupa ce faptele s-au clasat.
Totusi, intr-o perioada in care doar oamenii din liniile doi si trei picau testele antidrog, iar ciclismul parea ca se va mai linisti, in momentele in care s-au inregistrat cei mai slabi timpi de ascensiune, iar spectaculozitatea a scazut, din eter a rasarit un tip ciudat, as putea spune un extraterestru.Ajuns de nicaieri pe pantele catararilor legendare, alaturi de cei mai buni oameni din ciclism, Chris Froome a iesit in evidenta din primii ani ai sai la Sky. Si-a dovedit valoarea in Vuelta, iar in Turul Frantei a aratat ca e capabil sa invinga in orice moment, pe catarare, tricoul galben, coechipierul sau, pe Wiggo. In 2013, cavalerul britanic a fost scos din programul pentru Turul Frantei pentru ca noua senzatie kenyano-britanica sa isi dea drumul la pickhammer. A facut legea in Tour, a invins orice adversar indiferent de nume, valoare sau palmares. A dat cu ei de pamant. Anul urmator a fost unul in care a avut ghinion, desi aratase destul de vulnerabil in comparatie cu rivalul sau, Contador, in Dauphine. Dar in perioada 2015-2017 nimic nu i-a stat in cale. Dupa ce a castigat trei Tururi ale Frantei, a incercat dubla pe care nu a facut-o nimeni de la Hinault, din 1978, dar pe care a ratat-o la mustata in anul anterior, gratie unei miscari de geniu a lui Contador care i-a calcat meticulos tricoul de lider columbianului Quintana. Obiectivul a fost realizat, dar cu ce pret, sau mai ales, cu ce resurse ori combustibil ?
In contextul in care mai toti ciclistii zilelor noastre sufera de grave afectiuni, care ar trebui sa-i tina la reanimare, nu intr-un sport in care se consuma peste 3500 de kilocalorii, zilnic; intr-o zona in care motorasele ascunse tind sa devina alternativa pentru pregatirea fizica, exista oameni, precum David Brailsford care ne aduc aminte ca sportivii sunt oameni, ca un dezechilibru fizic si psihic poate aduce o crestere socanta a nivelului de Salbutamol sau ca un numar ridicat de pufuri intr-un interval foarte scurt de timp poate provoca anomalii in probele fiziologice.
... Si totusi, sa ai un nivel de 2000 ng/ml, o cantitate istorica intr-o proba, dubla fata de limita maxima admisa (care, intre noi vorbind, e o valoare pe care UCI a setat-o ca pe o limita a bunului simt), e o situatie speciala care are nevoie de lamuriri suplimentare. Froome fiind un caz iesit din tipare, pentru UCI, fiind unul din putinele cazuri cand dupa doua probe pozitive (A si B), nu se dicteaza o suspendare ci se doreste o discutie cu cel dovedit a fi trisor.Mai mult decat atat. Nivelul acesta este atins in mod miraculos in contextul in care un alt astmatic, Nibali, ii sufla in ceafa, cam cu toata gura, iar in respectiva etapa a pierdut destule secunde pentru ca Froome sa poarte in siguranta tricoul rosu. Pe langa asta, nimeni nu a mentionat ca Froome ar fi avut
o valoare peste limita de 1000 ng/ml in celelalte zile premergatoare etapei 18 (adica omul chiar a marit treptat doza de Salbutamol pentru a se pastra in viata, pentru a putea dormi si a nu mai trezi jumatate din aripa sa de hotel cand tusea). De ce i s-a permis lui Froome sa participe la Campionatele Mondiale desi fusese descoperit pozitiv, probabil ar trebui sa ne zica niste neni care acum se ascund pe dupa cires si vor sa-l curete pe Froome cu lesie.
Nu voi mentiona decat in treacat faptul ca Sky a postat comunicatul prin care arunca vina doar asupra medicului (anonim) si lui Froome, si prin care se dezicea despre orice problema de dopaj, cu cateva minute inainte ca UCI sa anunte in mod public faptul ca Froome a livrat o proba pozitiva.
Trecand peste detaliile de implementare, trebuie sa revenim la subiect. Ce este ciclismul si cum se mananca ?
Un sport extrem de complicat, dus la limita suportabilitatii, la limita dintre om si stafie. Fiind extrem de ridicat nivelul, multi au ales calea usoara doar pentru a putea pune ceva pe masa familiilor, altii au preferat sa caute noi metode de a fenta sistemul antidoping pentru a se umple de lauri. Nu intamplator mai toti marii campioni ai ciclismului au fost prinsi cu mata-n sac, asta desi laboratoarele doping sunt cu ani multi inaintea celor antidoping, iar agentii mascanti sunt ingerati cu frecventa bauturilor racoritoare,vara, la o terasa, la pranz.Deranjant e modul in care acestia reactioneaza in momentul in care sunt surprinsi in fapt: Unii zic ca au fost cei mai testati sportivi din toate timpurile si nu au picat niciun test, altii ca au mancat fripturi din vaci infestate, altii ca au nevoie de inhalator, dar pedaleaza intr-o cadenta teribila la 3000 m altitudine, plus cate si mai cate variante.
Esenta e destul de simpla, ciclismul impinge la astfel de gesturi, nivelul la care s-a ajuns, mai ales din punctul de vedere al asteptarilor (spectatorilor si sponsorilor) nu prea dau de ales. Sa fii in forma 23 de zile consecutive, prin ploaie, soare, vant, pe deal, pe munte, e ceva ce multi nu prea pot sa conceapa. Oamenii normali se plang ca e greu trezitul la ora 7, mersul la serviciu, dusul copiilor la gradinita si scosul cainelui in parc.
Concluzie e ca da, ciclismul e un sport cu dopati, dar totusi, e singurul ?
Cu siguranta, nu. Staruri din toate sporturile au fost prinse cu diverse substante in oraganism, in
contextul in care testele in celelalte discipline sunt doar niste glume comparativ cu ce se intampla in ciclism. Nu stiu cati isi imagineaza un scenariu in care Neymar este trezit de un comisar al WADA, la ora 5 dimineata si pus sa dea probe de sange, ori cum 10 oameni din lotul Barcelonei sunt luati dupa un antrenament din cantonamentul de vara si pusi sa dea probe de toate culorile. Dopajul exista in sport si va exista in continuare. Cantitatea de efort atinsa in momentul de fata de corpurile respectivilor oameni depaseste limitele noastre constructive, iar ca niste motoare puternice avem nevoie de aditivi, in diverse forme.
Cine isi imagineaza ca un fotbalist poate sta in forma 10 luni consecutive, pe an, avand un randament foarte bun si o rata de jocuri de unu la trei zile, fiind hidratat doar cu apa plata, isotonice de hypermatket si batoane de 20 lei, trei bucati, e un naiv. In mod similar putem discuta si despre indivizi ce parcurg suta de metri in sub 10 secunde, altii ce parcurg 10000 m intr-un ritm in care un individ, oarecum pregatit, nu poate rezista nici macar 5 minute sau altii ce inoata, in diverse stiluri, mai repede si mai mult decat pot alerga 30% din oamenii de pe Terra.O vorba de pe plaiurile mioritice spune ca "hotul neprins e negustor cinstit", dar asta nu inseamna ca, noi, cei ce urmarim fenomenul sportiv putem fi luati de prosti, si inghitim pe nerasuflate gogosile lor umplute cu substante dubioase, cum nu putem inghiti nici ca dietele fara gluten te pot duce pe prima treapta a podiumului (pentru ca daca ar fi asa, ar face-o toti) sau ca astmaticii pot dezvolta 5.8 W/kg, o ora, la peste 2000 m.
Aditivii folositi nu il ajuta pe Messi sa dribleze mai usor, pe Ronaldo sa traga mai tare la poarta, pe Bolt sa accelereze mai puternic ori pe Serena sa lustruiasca mai puternic liniile, astea sunt abilitati perfectionate in timp, prin mii de ore de exercitiu, dar toti cei mentionati pot fi ajutati prin folosirea substantelor dopante pentru a face un timp indelungat efort, fara a-l resimti foarte puternic. In cazul sportivilor de anduranta precum Mo Farah, Phelps ori Froome, efectul acestor substante va fi mult mai vizibil fata de ceilalti. Lance Armstrong era Campion Mondial de ciclism, inainte de a se trata de cancer, iar dupa revenire medicul i-a transmis ca valorile sale biologice nu au mare lucru in comun pentru a deveni un om de mari tururi. Ce a devenit Lance dupa un tratament riguros ? Sportivul cu cele mai multe Tururi al Frantei castigate, in fata unor monstri (care erau si ei dopati)
sursa foto: cyclingnews , Telegraph
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu