"Am trecut prin foc încă o dată, ca să ajung acum să merg pe apă", acestea sunt versurile ce i se
potrivesc perfect lui Peter Sagan, Campionul Mondial, ce onorează cu vârf și îndesat tricoul curcubeu ce-l poartă pe umeri. "Eternul loc doi" reușește din nou o cursă fabuloasă în care este aproape în întregime privat de aliați, finalizând fără emoții sprintul desfășurat pe velodromul din Roubaix.
"Regina clasicelor" a avut parte de una din cele mai spectaculoase desfășurarări din ultimii ani. Chiar dacă învingătorul s-a descis la un sprint în doi pe velodrom, acțiune a fost pe șosea chiar de la
începutul cursei. Debutul a fost unul haotic, în care QuickStep a evitat orice atac serios, impunând o trenă draconică, probabil în ideea de a chinui echipele celorlalți favoriți. Totuși, când mai erau 200 de kilometri până la Roubaix, 9 rutieri au reușit să scape din chingile oamenilor în albastru și au avut un ecart de peste 6 minute. Până la primul sector pavat singura victimă de marcă a fost Stefan Kung, care a abandonat. A urmat apoi Troisvilles, sectorul de pavate ce reprezintă poarta spre Infern. Evident, orice om care urmărește fenomenul ciclist cunoaște că este esențial plasamentul pe zonele de piatră cubică, mai ales pe sectoarele de la început unde plutonul este încă "gras", iar mulți rutieri care nu sunt tocmai specialiști pot să cadă și să angreneze cu ei și alte nume importante. Așa s-a întâmplat și la Troisvilles
unde o căzătură s-a petrecut în fața lui Greg Van Avermaet și a lui Oliver Naesen, cei doi fiind țintuiți pentru câteva momente, pentru ca ulterior să fie hăituiți de Bora și QuickStep. Tony Martin a dat și el o mână bună de ajutor, trena neamțului făcându-l să se desprindă la un moment dat de ceilalți locotenenți ai lui Stybar și Sagan. Cu 144 de kilometri înainte de final cei doi belgieni au reușit să facă joncțiunea cu grupul principal, însă pentru Naesen avea să fie doar prima urcare dintr-un nou joc de yo-yo în care a fost implicat. A spart, la fel ca și Arnaud Demare, motiv pentru care a fost nevoit să se oprească și să înceapă, din nou, o cursă de recuperare. După acest episod, cu doar 98 de kilometri înainte de Roubaix, și doar câțiva kilometri până la Arenberg, Langeveld și Trentin au fost implicați într-o căzătură urâtă pe piatră cubică, moment în care Naesen a fost prins în spatele incidentului.
Cursa ar putea fi descrisă în jurul a două gloanțe de argint și două de bronz pe care principalii favoriți
le-au avut pe trăgaci. La 50 de ani de la prima trecere prin Tranșeul Arenberg, Philippe Gilbert, aflat la prima participare dupa 11 ani în "Regina clasicelor", încearcă o nouă mișcare pe un sector pavat legendar, după cea de pe Muur de anul trecut. Primul glonț de argint a fost tras cu 92 de kilometri înainte de Roubaix. Mișcarea belgianului de la QuickStep a fost anihilată prin eforturi colective ale urmăritorilor, Burghardt și Martin fiind principale arme ale plutonului. Când mai erau 75 de kilometri, Daniel Oss reușește să lipească grupul atacanților de cel al favoriților, moment în care QuickStep încarcă al doilea glonț de argint prin Zdenek Stybar, care pleacă de sub nasul celorlalți favoriți și, pe nesimțite, reușește să obțină un ecart de 20 secunde, dar este readus în pluton de aceiași pitbulli ce reușesc să îl prindă pe cehul de la Quick-Step. Au urmat câteva momente de acalmie, în care cursa se desfășura pe asfalt, doar că dintr-o dată BMC încarcă un glonț de bronz, prin Greg Van Avermaet, care se dovedește a fi mai mult un glonț orb, sau o fumigenă. Din toată degringolada creată, Peter Sagan trage glonțul său de aur, cu 55 kilometri înainte
de final, prin care se desprinde incredibil de ușor de ceilalți companioni ai săi, rămași încremeniți. BMC, Education First și Quick-Step au un moment de "black out", timp suficient pentru ca Peter să ajungă ultimele rămășițe ale evadării pe care urma să o alimenteze cu carburant proaspăt.
Cu Zdenek Stybar și Philippe Gilbert uzați până la refuz, QuickStep a rămas cu un singur As în mână, câștigătorul Turului Flandrei, Niki Terpstra. Olandezul a încercat să organizeze urmărirea, a dat chiar și un atac (ce a reprezentat al doilea glonț de bronz al cursei), dar ecartul față de Sagan nu reușea să se comprime. Doar Stuyven și Van Aert, oameni ce au plecat în urmărirea lui Sagan i-au căzut pradă olandezului, ce apoi a stat mai mult la mâna rutierului de la Veranda's Willems, în ceea ce privește urmărirea. Pe celălalt front, Sagan colabora de minune cu Dillier si Wallays, rutieri aflați în fruntea cursei din prima evadare a zilei. E posibil ca aici să fi fost cheia cursei. Sagan fiind foarte puternic, venind din spate, a fost nevoit să își tempereze pornirile și instinctul și să-și dozeze forțele astfel încât să profite la maximum de ceilalți colegi de evadare, pentru a-și crea și menține un ecart remarcabil față de grupul lui Terpstra, Naesen și Van Avermaet, care se afla la vânătoare de vrăjitoare, într-un joc de-a șoarecele și pisica permanent. Astfel, Sagan a dus în permanență trena pe sectoarele de piatră cubică, reușind să-și crească ecartul cu 10 secunde pe Carrefour de l'Arbre, ieșind cu 55 de secunde mai repede decât Terpstra, timp ce avea să îl piardă foarte greu, chiar dacă ducea trena în tandem cu Dillier, pe asfalt.
Pe velodrom, cu un avans liniștitor, Sagan și-a permis să își adune forțele, să îl lase pe Campionul Elveției să strângă ropotele de aplauze un pentru mai bine de un tur, pentru ca în ultimii 100 de metri să declanșeze un sprint furibund, la care rutierul de la AG2R nu a avut răspuns. Pe ultima poziție a podiumului a încheiat Terpstra, care i-a atacat pe Van Avermaet, Stuyven și Vanmarke.
Astfel, după ce săptămâna trecută Terpstra intra în galeria selectă a rutierilor ce au reușit să câștige atât Turul Flandrei cât și Paris Roubaix, în carieră, Peter Sagan reușește să își treacă și el numele pe aceeași listă, slovacul obținând ambele victorii în tricoul curcubeu.
De menționat este faptul că doar 101 rutieri au încheiat cursa, printre ei și Mathew Hayman, care
devine primul om ce iese din Iad a șaptesprezecea oară, fiind învingător în ediția 2016. În contrapartidă îl avem pe cel mai tânăr om care a terminat cursa, în ultimii 50 de ani, Tanguy Turgis de la Fortuneo Vital reușind să treacă linia de finiș al 42-lea. Așa cum era de așteptat cursa a avut numeroase căzături, cea mai gravă accidentare fiind suferită de Michael Goolaerst, rutierul de 22 de ani de la Veranda's Willems, fiind resuscitat pe marginea drumului, ulterior el ajungând la spitalul din Lille.
Sursa foto:
twitter.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu