Suntem în preajma Sărbătorilor, dragi prieteni, iar blogul „Totul despre ciclism" v-a pregătit o retrospectivă care îl va avea în prim-plan pe ciclistul român Eduard-Michael Grosu. Ne vom concentra asupra câtorva curse în partea de început, după care vom vedea ce ne va putea rezerva noul sezon 2016, care se anunță unul extrem de interesant din pricina noilor cicliști care au sosit la formația pro-continentală din Peninsula Italică, Nippo-Vini Fantini.
În vârstă de 23 ani, Edi e socotit primul român care a participat în ciclismul profesionist. Anul 2015 a fost unul fabulos pentru Eduard Grosu deoarece rezultatele au venit pe bandă rulantă. Povestea sa începe în luna ianuarie când a terminat pe locul cinci în a treia etapă a Turului San Luis, la mare luptă cu britanicul Mark Cavendish și cu italianul Sasha Modolo. La acea vreme ciclismul românesc trăia cea mai mare performanță, pentru că în 2014 același Edi Grosu avea să câștige etape în Turul Lacului Qinghai și în Turul Estoniei. În Turul Sloveniei a sosit pe locul secund, învingând sprinteri bine cotați precum Michael Matthews sau Borut Bozic.
Edi a fost ajutat doar de Riccardo Stacchiotti (coechipierul său), astfel încât Grosu a izbutit să-i ia roata vulpoiului bielorus Evgeni Hutarovici (Bretagne-Séché Environnement la acea vreme, actuala Fortunéo-Vital Concept) și a terminat pe locul 5 unul dintre cele mai bune rezultate ale carierei la momentul respectiv, sosind în spatele unor rutieri cu rezonanță, aici fiind vorba de Gaviria, Cavendish sau Sasha Modolo (Lampre-Merida), cel care a strâns victorii în Turul Algarve, în Turul Elveției sau o clasare pe a doua treaptă a podiumului într-una din etapele Turului Italiei 2013. După prestația impecabilă din Turul San Luis, Edi își păstra șansele intacte pentru o eventuală participare în Giro d'Italia. Toată suflarea ciclistă din România se gândea la acest moment unic, însă „Mitul lui Sisif" nu era chiar atât de ușor de doborât.
A urmat luna februarie pentru Edi Grosu, când rutierul român a fost prezent la startul primei clasice belgiene din 2015, Omloop Het Nieuwsblad. Acea clasică a fost un fel de preludiu daca vreți pentru participarea în cursa, Kuurne-Brussels-Kuurne. Rutierul nostru avea să fie din nou în compania unor sportivi de clasă mondială care și-au făcut un nume important prin evoluțiile lor strălucitoare în marile clasice: Fabian Cancellara, Tom Boonen, Peter Sagan, Greg Van Avermaet sau Philippe Gilbert. Toți aceștia erau flămânzi după victorii, pentru că sezonul abia începuse în adevăratul sens al cuvântului. La primele sale clasice din carieră Edi spera să impresioneze, însă ambele curse s-au soldat cu abandonuri din cauza răcelii care l-a lovit pe ciclistul lui Nippo-Vini Fantini, în acea ultimă saptămână. Omul din Insula Man, Mark Cavendish (Etixx-Quick-Step) l-a devansat pe norvegianul Kristoff de la Katusha în Kuurne-Brussels-Kuurne. Alexander Kristoff a acuzat această înfrângere pe fond de oboseală, din cauza faptului că nu s-a mai putut ține efectiv în roata lui Mark, în ultimii doi kilometri.
Din Europa de Vest trecem pe malul Mediteranei, unde era deja luna aprilie iar Giro se apropia cu pași mărunți. Una dintre cursele palpitante ale anului, în care pe lângă faptul că este promovat turismul, avem oportunitatea de a vedea și cicliști importanți pe traseu, duleându-se din răsputeri. E vorba de Turul Turciei, iar Edi Grosu avea să fie prezent acolo. Fostul multiplu campion național și actual organizator de curse în vederea promovării acestui sport, Alex Ciocan cel care colaborează și cu programul Eurosport, fiind prezent adesea la marile curse ale sezonului, l-a considerat mereu pe Edi un adevărat războinic în sensul în care ciclistul român are acea răutate necesară în timpul sprintului propriu-zis. Pentru a putea face față unui sprint masiv ai nevoie nu numai de un plasament bun, dar și de acea răutate pentru a te menține la antipozi.
Edi ne-a demonstrat cu vârf și îndesat că poate face acest lucru. Turul Turciei e o cursă destinată în partea de început „adevăratelor motoare de Formula 1", urmând ca mai apoi cățărătorii să facă legea. Ca să fim realiști începutul de sezon a fost unul modest pentru Eduard-Michael Grosu. Această tranziție la o echipă de nivel pro-continental au dat ușor peste cap socotelile analiștilor. Dar rezultatele mai puțin bune ale ciclistului nostru s-au datorat sănătății precare, un lucru confirmat la vremea respectivă de acesta. Nefiind într-o formă 100% din punct de vedere fizic, rutierul legitimat la Nippo-Vini Fantini a sprintat excelent, reușind un Top 10 în Turul Turciei, într-o companie mai mult decât selectă. Românul a sosit din nou înaintea unor nume mari din plutonul mondial (Andre Greipel, Hutarovich, Caleb Ewan sau Theo Bos) și părea să aibă încă șanse pentru o prezență dumnezeiască în Giro d'Italia. Adevărul este că Edi fusese selectat chiar la începutul anului alături de Damiano Cunego, pentru a lua parte în primul Mare Tur al anului. Echipa a fost construită în jurul veteranului italian Cunego, pentru etapele de munte, iar Edi pentru cele încheiate la sprint.
Dar lipsa curselor ca urmare a accidentărilor suferite au pus în pericol participarea sa în Giro, care urma să debuteze pe 9 mai. Edi părea pe zi ce trece că își reintră în formă. Planul său de bătaie a fost acela de a nu forța în primele zile din Turul Turciei pentru a aduna cât mai mulți kilometri în picioare, însă în acea etapă secundă s-a simțit bine și a accelerat pe final, terminând pe locul nouă. Mark Cavendish și-a securizat locul de onoare în acea rundă, în timp ce Sacha Modolo (Lampre-Merida), respectiv Nicola Ruffoni de la Bardiani-CSF au ocupat cu fast cele două trepte ale podiumului.
Ei bine, a urmat și momentul în care Edi s-a bucurat de o prezență mirifică în Turul Italiei. Dacă ar fi să scormonim puțin istoria ciclismului românesc ca niște arheologi, Edi n-ar fi primul rutier care e prezent într-un Mare Tur. Să nu uităm următorul aspect, ciclismul din anii 30' abia ieșea din propia carapace precum o broască țestoasă. Turul României era una dintre cele mai reprezentative curse, chiar dacă marile forțe cicliste nu își trimiteau vedetele în „Mica Buclă". Francezii au avut un interes anume pentru țările din Europa de Est. Aceștia și-au captat atenția și asupra României, vestea ajungând până la Henry Desgrange, fondatorul Turului Franței prin intermediul publicațiilor L'Auto și Le Velo. Situația financiară a ciclismului românesc de atunci, a fost una lamentabilă, absolut dezastruoasă. Federația l-a avut în frunte pe președintele Vasile Canarache, cel care a izbutit cu merite deosebite să facă rost de niște fonduri pentru a putea fi posibilă deplasarea pe tărâm francez a celor patru temerari care aveau să reprezinte naționala României în „Marea Buclă". Până acolo cei patru muschetari din Carpați au trecut printr-un circuit de preselecție, pentru a se bucura de magia Turului Franței. Așadar în următoarea fotografie de la dreapta la stânga, îi avem pe următorii cetățeni, cei care au făcut posibilă această participare pentru prima dată într-o cursă de asemenea anvergură: Virgil Mormocea (27 de ani), Constantin Tudose (25 de ani), George Hapciuc (26 de ani) şi Nicolae Ion Ţapu (29 de ani). *După numai trei etape, toți acești cetățeni aveau să se întoarcă acasă pe plaiurile României.
Pe 22 mai 2015 ciclismul românesc avea să cunoască o altă performanță de șapte stele. Ciclistul român Eduard Grosu a obținut cel mai bun rezultat din carieră, după ce a terminat pe locul cinci în etapa a 13-a din Turul Italiei. Nu doar faptul că Edi a participat acolo înseamnă un lucru deosebit, dar rezultatul în sine pentru sportul românesc e de departe cel mai bun din întreaga istorie, totodată și din cadrul unui Mare Tur.
La numai trei zile după ce a sosit al 12-lea, Grosu se apropia și mai mult de o victorie de etapă, ajungând al cincilea la Jesolo, după 153 de kilometri plați ca-n palmă. Etapa a fost adjudecată de italianul Sacha Modolo, cetățeanul lui Lampre care a supraviețuit ploii infernale și a fost irezistibil la sprint. Acea etapă i-a ridicat dificultăți și spaniolului Alberto Contador, cel care pierduse șefia clasamentului general în urma unui incident cu 3,2 km înainte de final, Alberto rămânând pur și simplu blocat. Edi nu a beneficiat de o echipă solidă care printr-o trenă susținută să-i aducă un rezultat mai bun. Grosu a împins bine în pedale pe partea dreaptă a șoselei, dar nu a avut forța necesară pentru a urca pe podium.
„A fost dificil din cauza asfaltului ud. Am fost mereu acolo dar pe final a trebuit să frânez de două ori, o dată pentru că am fost închis la ultima curbă și apoi la 150 când eram prea aproape de barierele din stânga. Felicitări lui Sacha Modolo, nu era ușor să învingi azi. Sunt mulțumit pentru că e cel mai bun loc al unui român în istoria Turului, dar nu suficient pentru mine și echipă. Mai sunt două șanse, vom da totul!" A comentat Eduard la finele acelei runde, cel care avea să mai obțină un loc 14 în această ediție a Turului Italiei.
Până la urmă, Alberto Contador avea să obțină cât se poate de clar al șaptelea triumf într-un mare tur, iar Edi Grosu împreună cu celălalt român Serghei Țvetcov au devenit primii cicliști din istoria acestui stat care termină un MARE TUR. Ca să ne oprim puțin asupra lui Alberto, ibericul a devenit abia al doilea om din istorie, după francezul Bernard Hinault, care câștigă toate cele trei Mari Tururi de cel puțin două ori în carieră.
2015 este considerat anul renașterii în România, în ceea ce privește această reînviere a sportului de pe două roți. Pentru Edi acest sezon a fost unul extraordinar, și putem spune încă de pe acum următorul lucru, dacă rutierul nostru va progresa, iar randamentul său va crește constant în evoluție, putem spera să-l vedem la o formație de World Tour. Cu siguranță Edi a avut și momente slabe în acest an, dar întotdeauna e bine să privim partea plină a paharului. Luna octombrie ne-a adus o altă satisfacție uriașă, nouă iubitorilor de ciclism. Grosu s-a clasat vineri, 2 octombrie, pe locul patru în Giro del Piemonte, o competiție cotată la 1.HC - al doilea nivel de importanță, după cursele de World Tour. La 23 de ani împliniți chiar în septembrie, sprinterul român a trecut printr-o infecție groaznică, o boală care l-a scos din calculele unei curse precum Tre Valle Varesine.
Din nefericire pentru Edi, belgianul Jan Bakelants de la AG2R La Mondiale a plecat din pluton, fiind socotit un specialist al evadărilor, care nu a mai putut fi prins din urmă. Grosu a venit în spatele italienilor Matteo Trentin (Etixx-Quick-Step) și Sonny Colbrelli (Bardiani-CSF) în vederea sprintului pentru podium.
Finalul de sezon a fost din nou excelent, cu un loc 6 in GP Fourmies, un loc 8 în Brussels Cycling Classics, dar și un loc 9 în Copa Bernocchi. În concluzie, cu locul 4 obținut în Giro del Piemonte, respectiv cu două locuri 2 și un loc 3 în Turul Sibiului, Grosu a acumulat 10 clasări în Top 10 în curse din primele trei categorii ale calendarului profesionist – World Tour, HC 1.1 sau 2.1.
Nu avem cum să uităm și de Turul Hainan, o cursă de 2.HC ce se desfășoară în China, aceasta fiind ultima încleștare pentru rutierul român. Grosu a obținut nu mai puțin de șapte clasări în primii zece, în cele nouă etape ale cursei, cea mai bună sosire a sa fiind pe locul al treilea, ca o coincidență, tot în etapa a treia. Ghinionul l-a însoțit și în Asia, pentru că în runda cu numărul 5 din Turul Hainan, Edi avea să fie zdruncinat serios de o căzătură masivă. Cu toate astea, tânărul rutier, liderul celor de la Nippo-Vini Fantini nu a abandonat și a încheiat cursa pe locul al 12-lea la general.
„Mă simt destul de rău, încă. Am continuat pentru că nu-mi place să mă dau bătut, dar în fiecare zi aveam dureri din ce în ce mai mari și refacere mai puțină. Probabil, cu puțin noroc, aș fi putut obține mult mai mult”, spunea Eduard Grosu la momentul oportun.
Edi e un sportiv cu un caracter deosebit, fără să judecăm subiectiv când spunem acest lucru, dar de fiecare dată, după cum bine ați observat și dumneavoastră a pus suflet și nu a fost mulțumit de rezultatul pe care l-a obținut. Avem de a face cu un adevărat perfecționist! Deși sezonul 2015 a fost unul peste așteptări pentru un debutant în ciclismul profesionist, Michael nu e tocmai mulțumit de anul competițional tocmai încheiat. Grosu a devenit primul român care a îmbrăcat tricoul galben în Turul Sibiului, iar în calendarul UCI acesta a strâns în pungulița sa 109 puncte. 
În ceea ce privește noul sezon 2016, Grosu va beneficia de o echipă ceva mai solidă. Nipo-Vini Fantini a semnat în această perioadă de iarnă cu Grega Bole, un sloven de 30 de ani cu foarte multă experienţă la nivel înalt, care poate fi folosit în unele clasice, dar care poate fi şi un excelent lansator. Trenuleţul lui Nippo va avea o altă față începând cu anul următor, în condiţiile în care Danielle Colli a ajuns la 34 de ani şi nu mai dezvoltă aceeaşi viteză ca în trecut. El se va pune probabil în slujba lui Grosu, care va avea în trenuleţ și alţi sprinteri care pot să-l propulseze pe rutierul român în poziții fruntașe, aici fiind vorba de Pierpaolo De Negri sau Nicolas Marini.
Prieteni, povestea acestui ciclist super-talentat ia sfârșit, noi ne bucurăm că v-am oferit acest material chiar în preajma Sărbătorilor. De aceea, eu Emanuel Sărmășan vă rog cât se poate de frumos pe dumnevoastră să rămâneți alături de blogul nostru intitulat „Totul despre ciclism"! Nu aveți de unde să știți ce surprize vă mai pregătim! Ciclismul hibernează pe o astfel de vreme, dar pe blogul nostru nu se va întâmpla niciodată așa ceva!
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu