Povești de viață. Daniel Samoilă și experiența sa din prologul sibian

Acum câteva luni m-am gândit ca în acest an să sparg gheața și să merg la un tur ciclist. Am mai fost prezent la concursurile Road Grand Tour ale lui Alex Ciocan, dar nu au un impact așa mare precum Turul Sibiului. Este cea mai importantă cursă organizată în România, iar organizatorii au toată aprecierea mea pentru eforturile depuse an de an.

Revenind la discuție. Speram ca toată trupa de la această emisiune (mă refer la Akos Eder, Adrian Dumitrescu, Irinel Nicolae, Emanuel Sărmășan, Bogdan Morar) să meargă și să acoperim cu materiale ample cum nu a mai făcut-o nimeni în mediul online. Din păcate, colegii mei nu au mai putut ajunge din diferite motive personale. Ce-i drept, e o perioadă destul de grea și dificilă pentru majoritatea studenților sau absolvenților de liceu.

Eu tot nu am renunțat la idee și m-am dus până la urmă. Am plecat în dimineața zilei cu prologul, mai exact miercuri la 8 A.M. Vremea destul de bună, mașina era pregătită și mă aștepta un drum lung de peste 3 ore. Sunt cam 250 de kilometri până la Sibiu, un oraș cu o vastă cultură pe care nu l-am vizitat niciodată.

Traficul a fost destul de ok, ora de sosire estimată (undeva la 12:00 A.M) este depășită cu aproximativ 15 minute. Nu-i bai, problema a fost cazarea. Cum nu prea cunoșteam zona am găsit un cetățean amabil ce m-a îndrumat către o zonă din apropierea centrului vechi (locul de desfășurare al prologului).

După ceva mai bine de 15 minute de căutări m-am cazat la un hotel (nu îi dau numele, dar recunosc că au fost condiții excelente). Am plecat să îmi umplu și eu rezervorul (ca tot omul după un drum lung :-) ) și am făcut acest lucru în centrul vechi. Organizatorii deja pregătiseră o parte din traseu, dar traficul încă nu era restricționat.

În jurul orei 13:00 P.M ajung în locul numit Piața Mare. Acolo se dădea startul și tot acolo se regăsea și fnish-ul. Am găsit un restaurant în care să mă așez și să mănânc. Ospătarul îmi ia comanda și după încerc să observ lumea din jur. Sunt surprins cât de vizitat este acest Sibiu. Auzeam persoane vorbind și câte trei limbi diferite (cele dominante erau engleza și maghiara).

După ce am fost servit cu mare poftă bunătățile specifice zonei, am decis să mă plimb puțin și să admir vestigiile locului. Doar că era o problemă delicată. Era destul de cald și m-am întors la hotel pentru o pauză de aproximativ două ore.

La 17:00 P.M revin în forță în centrul vechi. De data asta sunt echipat cu tricoul emisiunii pentru o mică reclamă nevinovată, dar sper că a stârnit curiozitatea câtorva cetățeni. Ajung din nou la nucleul prologului și mă poziționez exact la final ( o să pun pozele la finalul articolului).

Observ o organizare impecabilă. Doi oameni învârstă și o duduie se ocupă de timpii rutierilor, în timp ce prezentatorul enumera rutierii participanți la probă. În fața mea se afla și Radu Naum, celebrul comentator de la Eurosport, care lucrează în prezent pentru un alt post de televiziune ce a transmis în direct competiția.

Rutierii se încălzeau și treceau chiar și pe la finish. Din întâmplare l-am zărit și pe Dan Craven, namibianul aflat în prezent la Cycling Academy. Nu știu daca vi-l mai amintiți, dar a rulat pentru Europcar (actuala Direct Energie). Eu m-am poziționat exact lângă mașina celor de la Androni, una dintre cele mai puternice formații din Turul Sibiului.

M-a bucurat să-l zăresc pe campionul României la contratimp, Serghei Țvetcov, ce se antrena înainte de a lua startul. După acel moment, am căutat autocarul lui Nippo-Vini, deoarece voiam neapărat să vorbesc cu Edi Grosu. Îl apreciez foarte mult pe acest rutier (ca și pe Serghei, de altfel) și l-am prins chiar înainte să se ducă să facă turul de încălzire. I-am urat baftă, el mi-a mulțumit. Părea încrezător și foarte dornic de victorie.

Proba a debutat la ora 18:00 P.M cu câțiva rutieri mai necunoscuți, drept dovadă că nu era o asistență prea mare din partea publicului. Serghei a plecat cam pe la 18:15 și la finalul celor 2 km nu a avut un timp de primii 10. Dar asta nu a contat pentru el, căci m-am dus cam la 10 minute aproximativ după ce a încheiat cursa și am reușit să fac o poză cu el. Zâmbitor, a acceptat și l-am felicitat pentru performanța de azi (nu a făcut cine știe ce, dar Serghei merită respectul pentru performanțele sale adunate la Androni). Mi-l amintesc că acum câțiva ani îl urmăream prin curse în American, gen Turul Colorado sau Turul Utah, iar acum reușesc să îi strâng mâna și să obțin o poză este o senzație plăcută.

Cursa continua și observam cum lumea începea să se adune. Au fost mulți rutieri buni, ce au avut timp competitivi. O performanță lăudabilă a venit din partea lui Adrian Kurek de la CCC Polkowice, care a rămas lider mult timp. Asta până a sosit Giacomo Berlato, colegul lui Edi de la Nippo, ce a setat referința la 3 minute și 28 de secunde.

Cu cât se apropia finalul prologului, lumea se aduna în jurul gardurilor și sprijinea rutierii. A fost o atmosferă tare plăcută și iată că și noi ne pricepem în a încuraja sportivii într-un mod civilizat. Edi a plecat la 19:21, iar imediat în spate și Andrei Nechita.

Aveam emoții pentru Edi și mă așteptam să câștige. O frumoasă galerie l-a încurajat pe final și l-am surprins la linia de finiș strigând " bine Edi !! ". Din păcate, nu a venit nici măcar în top 5, dezamăgirea fiind imensă pentru el.

Și eu mă simțeam dezamăgit, dar imediat după vine Andrei Nechita și ce credeți ?? Câștigă !! Stupoare în rândul spectatorilor. Nimeni nu se aștepta ca Andrei să aibă cel mai bun timp: 3 minute și 26 de secunde. Nechita reprezenta naționala României. A făcut probabil prologul vieții și lumea era entuziasmată de prestația acestuia.

După trecerea ultimului concurent s-a declanșat o mică petrecere. Toată audiența s-a adunat lângă scena amplasată special pentru podium. Îl pozau, felicitau și pe bună dreptate a fost o zi memorabilă. O zi cu o victorie a unui român. Nu a fost Edi sau Serghei, ci Andrei Nechita. Chapeau pentru el !

Eu m-am dus tot după Edi. L-am așteptat la autocar pentru o poză. L-am găsit și a acceptat, dar era foarte foarte dezamăgit. Își dorea foarte mult un succes pe teren propriu. Totuși, este o persoană specială și a fost și invitat al emisiunii Totul despre ciclism la finele primului sezon. O plăcere să discuți cu el.

Am plecat undeva la ora 8:00 P.M și m-am întors la hotel. Noaptea a trecut destul de greu, deoarece m-am tot gândit la această experiență unică pentru mine. De dimineață cam în jur de 9:00 A.M am plecat spre casă și cam aici s-a încheiat aventura. Sper ca în 2017 să mă reîntorc, de data aceasta cu colegii mei și să pregătim ceva frumos de-a lungul celor 4 zile ale competiției.

P.S O să pun un video pe pagina de youtube a emisiunii cu momentul victoriei lui Andrei.