O primăvară încântătoare pentru Alejandro Valverde! La 37 de ani „El Bala" a descoperit elixirul tinereții

Dacă în sportul alb Roger Federer la cei 35 de ani ai săi ne-a demonstrat faptul că nimic nu s-a terminat și că povestea sa romantică e nemuritoare, în sportul cu două pedale un „cetățean spaniol" a descoperit elixirul tinereții și ne-a încântat cu o strategie impecabilă în ceea ce privește primăvara anului 2017. Valverde ne-a arătat tuturor de ce i se mai spune „El Imbatido", având aceste prestații imaculate. Din ce cauză am afirmat faptul că Valverde a descoperit acea licoare a tinereții? Ei bine, dragi prieteni, e cât se poate de simplu, Alejandro ne arată faptul că stă impecabil la capitolul strategie, chiar dacă un rutier în vârstă de 37 de ani nu mai are cum din punct de vedere atletic să ruleze ca la 23-24 de ani, creierul mereu trebuie să dicteze corpului ce trebuie să facă, și nici într-un caz invers, mintea să fie manevrată de trup. Valverde e un soi de ciclist aparte, talentat, care își duce obiectivele până la capăt când vine vorba de competivitate.

Până să ajungem la cursele eroice ale spaniolului din 2017, mi-ar face plăcere să privim puțin retrospectiv cariera celui care mai este supranumit „Balaverde". Născut în Las Lumbreras, o localitate, care face parte din regiunea Murcia, situată în partea sud-estică a peninsulei iberice, între Valencia, Andalucia și Castilia-La Mancha, Alejandro Valverde Belmonte provine dintr-o familie de cicliști. Tatăl său Juan a activat în postură de ciclist amator, iar acesta i-a cumpărat micului Valverde la frageda vârstă de șase ani o bicicletă. 

Practic de acolo s-a înfiripat totul, o relație efemeră între cursieră și un rutier care avea să devină un nume deosebit de important în ciclismul spaniol și nu numai. Fratele său, Juan Francisco a fost de asemenea un ciclist amator pe șosea. Prima cursă a lui Valverde a fost cu finiș la Jumilla, chiar în regiunea sa natală Murcia, competiție în care a terminat pe cea de-a doua treaptă a podiumului. O săptămână mai târziu avea să câștige a doua sa cursă în localitatea Yecla. Începând cu vârsta de 11 ani și până inclusiv la vârsta de 13 ani, Alejandro a cucerit un număr impresionant de 50 de victorii, câștigându-și pe drept supranumele de „El Imbatido". 

Grație succeselor obținute pe bandă rulantă, Valverde a avut posibilitatea să facă pasul în ciclismul amator la Banesto, formație cantonată pe atunci în Navarra, o distanță apreciabilă, ibericul aflându-se destul de departe de localitatea sa natală din Murcia. Din pricina numeroaselor călătorii pe care era nevoit să le facă, fiind departe de familie, rezultatele spaniolului au avut de suferit și au încetat să apară pentru o vreme, moment în care a decis să facă pasul la o echipă profesionistă, Kelme, unde a fost protejat sub bagheta antrenorului Francisco Moya, însă primul sezon l-a regăsit pe Valverde la echipa de amatori, urmând ca la sfârșitul anului 2001, ibericul să fie pregătit pentru a face parte din formația, care avea cicliști profesioniști în componență. Astfel, Valverde a devenit rutier profesionist în 2002, când a semnat un contract cu echipa iberică, Kelme-Costa Blanca, echipă la care a stat până în 2004. 

În tot acest timp petrecut la Kelme, Valverde s-a remarcat în fața publicului de casă în ediția 2003 a Turului Spaniei, când a izbutit să cucerească două etape și să termine al treilea la general. În acel an, Valverde și-a trecut în cont Vuelta a Mallorca, precum și o etapă în Turul Țării Bascilor, impunându-se în alte curse de mai mică anvergură din Spania precum Marele Premiu Primavera sau Marele Premiu Villafranca de Ordizia. Și-a încheiat sezonul cu un loc secund la Campionatele Mondiale pe șosea, în spatele lui Igor Astarloa, după ce trecuse la sprint în fața lui Peter Van Petegem sau Paolo Bettini. 

În 2004 Valverde a preferat să rămână la Kelme în ciuda problemelor financiare cu care s-a confruntat echipa și a ofertelor pe care spaniolul le primea de la celelalte formații. Alejandro a venit cu noi prestații incredibile în Turul Comunității Valenciene, în Turul Murciei, adjudecându-și cu fast o etapă și în Turul Țării Bascilor. Marea competiție din Peninsulă, Vuelta a Espana i-a adus un loc patru, foarte aproape de podium precum și o victorie de etapă. Accidentarea suferită în timpul unei căzături l-a forțat să se mulțumească cu poziția a patra la general. Tot în 2004 a rulat pentru prima oară în cadrul Jocurilor Olimpice. 

În 2005, Valverde va purta semnele noii echipe, Illes Balears–Caisse d'Epargne. Sezonul va debuta pentru „El Bala" cu o victorie în Paris-Nisa, în ultima etapă, terminând cursa pe locul doi la general, în spatele lui Bobby Julich. Ibericul a cucerit și două etape în Turul Țării Bascilor. Anul 2005 s-a dovedit a fi cu totul special pentru Alejandro, deoarece și-a făcut debutul în Marea Buclă, la prima sa prezență impunându-se în etapa a 10-a, când l-a devansat pe americanul Lance Armstrong, care era în plină floare atunci! Spaniolul l-a întrecut la sprint, după o etapă în Alpi cu finiș la Courchevel. După 12 etape scurse, Alejandro s-a clasat al cincilea la general, aflându-se la 3 minute și 16 secunde întârziere în raport cu Lance Armstrong. 

Valverde a purtat și tricoul de cel mai bun tânăr, fiind lider în această ierarhie cu un avans de 3 minute și 9 secunde față de coechipierul lui Armstrong, Yaroslav Popovych. Cu toate acestea, Valverde a fost forțat să se retragă din Tour în etapa a 13-a din cauza unei accidentări la genunchi. Valverde s-a recuperat la timp pentru Campionatele Mondiale din Madrid. Accidentarea lui Óscar Freire, care a fost căpitanul echipei spaniole l-a determinat pe Valverde să devină lider de echipă, o veste care l-a surprins cu o singură zi înainte de desfășurarea competiției. Uimitor, el a fost capabil să-și împingă cursiera la maxim și a terminat al doilea, chiar în spatele belgianului Tom Boonen.

În 2006, Valverde a câștigat o etapă în Turul Țării Bascilor, clasându-se al doilea în ierarhia generală și capturând tricoul pe puncte. Apoi a urmat dubla prestigioasă La Flèche Wallonne, respectiv Liège-Bastogne-Liège. Valverde a câștigat ulterior o etapă în Turul Romandiei, cursă încheiată pe ultima treaptă a podiumului la general. Alejandro avea planuri mărețe pentru ediția din 2006 a Turului Franței, declarând că speră să câștige cursa pe viitor. S-a gândit să plece la fabrica de biciclete Pinarello din Treviso, (Italia) pentru a-și optimiza performanțele la contratimp. De fapt, spaniolul era unul dintre principalii favoriți după retragerea neamțului Jan Ullrich și a italianului Ivan Basso din cauza unor investigații de dopaj. Cu toate acestea, în cea de-a treia etapă a Turului Franței din 2006, Valverde a căzut și a trebuit să abandoneze turul, cu o claviculă dreaptă fracturată. Ambiția sa de a câștiga un Mare Tur nu a încetat, iar atenția și-a îndreptat-o spre cursa de casă, Vuelta, ceva mai târziu în acel an. 

Valverde a luat parte la show-ul din Vuelta ca principal favorit. Din moment ce nu a terminat complet Turul Franței, ibericul se afla categoric într-o stare mai bună decât ceilalți candidați pentru victorie: Menchov (cel care venea să-și apere titlul cucerit în 2005) și Carlos Sastre, ambii au incheiat în primii zece în Le Tour și toți se așteptau ca aceștia să fie obosiți. Valverde a câștigat etapa a 7-a și a dominat etapele montane, capturând tricoul auriu după terminarea etapei a 9-a. Valverde a pierdut tricoul, totuși, datorită stilului agresiv pe urcare și atacurilor incomode din partea  lui Alexander Vinokourov. Pe finalul turului Valverde a pierdut din nou timp în raport cu Vinokourov la contratimp și a trebuit să se mulțumească cu un loc doi la general, aceasta fiind cel de-a doua clasare pe podium într-un mare tur. 

În urma performanței sale impresionante din Vuelta, forma sa fizică a ajuns la niveluri de neatins. La Campionatele Mondiale din 2006, Valverde a fost considerat unul dintre favoriții pentru titlu. Deși nu a câștigat, a reușit să termine pe locul trei și să obțină o medalie de bronz.

Sezonul 2007 a debutat cu victorii la general în Turul Comunității Valenciene și Turul Murciei. În etapa a patra din Murcia, Valverde cucerit prima sa victorie la proba contra-cronometru. „El Bala" a terminat al treilea în Criteriul Internațional și al cincilea în Turul Țării Bascilor. În clasicele din Ardeni, el a ocupat locul doi atât în ​​Flèche Wallonne, cât și în Liège-Bastogne-Liège, în imposibilitatea de a repeta dubla din sezonul precedent. În ediția Le Tour din 2007, Valverde a fost văzut ca unul dintre favoriți pentru tricoul galben până când a avut parte de un contratimp individual total nereușit, care i-a diminuat complet șansele de a lupta pentru clasamentul general. Ulterior, a terminat al șaselea cu unsprezece minute întârziere, și astfel a încheiat primul Tur al Franței, după ce nu a izbutit să încheie cursa în sezoanele 2005 și 2006. Valverde a decis să nu concureze în Vuelta în vederea pregătirii pentru Campionatele Mondiale. 

Numai că UCI a anunțat faptul că nu-i va permite lui Valverde să participe la Campionatele Mondiale pe șosea din Stuttgart, din cauza posibilei sale implicări în celebra investigație de dopaj Operación Puerto. Conform acelui comunicat, UCI a dorit o desfășurare cât se poate de normală a Campionatelor Mondiale. UCI a cerut, de asemenea, Federației Spaniole de Ciclism să deschidă proceduri disciplinare împotriva rutierului iberic, dar RFEC a refuzat să respecte cererea UCI, declarând că nu există noi dovezi împotriva sa. Federația Spaniolă l-a inclus, de asemenea, pe Valverde în echipa sa pentru Campionatele Mondiale, unde a ajuns dintr-o clipită pe locul al doilea! Problema a fost ridicată și de Curtea de Arbitraj, care i-a permis (l-a autorizat) pe Valverde să participe la Campionatele Mondiale de șosea din 2007.

În 2008, Valverde a dispus de o formă de invidiat încă din primăvară. După ce a câștigat Vuelta a Murcia, Valverde s-a concentrat pe următoarele obiective, încheind cu un finiș pe podium în Klasika Primavera și un triumf în Paris-Camembert. Aceste succese au pus în evidență rezultatele sale excelente în clasicele din Ardeni: un podium în Amstel Gold Race și o victorie în Liège-Bastogne-Liège. Valverde a câștigat, de asemenea, Critérium du Dauphiné Libéré. Ziua de 5 iulie este una memorabilă pentru "El Imbatido", Valverde a câștigat prima etapă în ediția din 2008 a Turului Franței. Forma sa a cedat în Pirinei și, după ce a coborât pe Col de Tourmalet a pierdut în cele din urmă aproape șase minute în raport cu învingătorul etapei Leonardo Piepoli, ibericul sperând să termine pe podium. La sosirea plutonului pe iconica ascensiune Alpe d'Huez, Alejandro a decis să conlucreze împreună cu CSC, echipa triumfală a lui Carlos Sastre, pentru a-l elimina din joc pe australianul Cadel Evans, care încheiase pe locul al doilea acea ediție, câștigându-și titulatura de „Mr. Second". 

Pentru "Balaverde" a urmat o victorie răsunătoare în Clásica San Sebastián, unde a reușit să-i întreacă pe Aleksandr Kolobnev și Davide Rebellin. Mai târziu, va începe Turul Spaniei în aceeasi manieră, câștigând a doua etapă și purtând tricoul de lider la general. Valverde a fost printre liderii din prima săptămână. Cu toate acestea, a pierdut în jur de două minute într-o etapă foarte ploioasă la Saunces și orice șansă de finiș pe podium era spulberată. Cu toate acestea, el a ajuns pe locul patru în clasamentul general, cu câteva performanțe de luat în calcul, incluzând aici o impresionantă prestație pe Angliru, unde a fost „deranjat" doar de Alberto Contador și să nu uităm modul în care a rulat la contratimp! Înainte de participarea la Campionatele Mondiale pe șosea la Varese a fost proclamat matematic câștigătorul ierarhiei UCI ProTour din 2008.

Valverde a început sezonul 2009 în formă bună, luând clasamentul pe puncte și inclusiv tricoul de cel mai bun cățărător în Vuelta Castilla y León, terminând pe locul 9 cu două victorii. Nu și-a putut repeta succesele din ultimii ani în clasicele de primăvară, cel mai bun rezultat fiind poziția a șaptea în Flèche Wallonne. A câștigat Klasika Primavera și Volta a Catalunya. Odată cu această amenințare de a nu participa în Le Tour datorită scandalurilor de dopaj, Valverde a rulat în Criteriul Dauphiné Libéré, sperând să dovedească valoarea celor care l-au acuzat. Spaniolul a mers constant, ajungând pe locul doi, chiar pe cățărarea legendară Mont-Ventoux, pentru a prelua conducerea în clasamentul general. Deși Cadel Evans l-a atacat în mod repetat în ultimele zile, el a rămas în roata sa, cu ajutorul compatriotului Alberto Contador, pentru a lua tricoul galben. În urma acestor succese, el a contestat suspendarea de către autoritățile italiene la Curtea de Arbitraj, în speranța că va putea concura. La 20 septembrie 2009, așa cum ne-a obișnuit Valverde a obținut victoria la general în Vuelta a España. În ciuda faptului că nu a obținut vreo victorie de etapă, evoluția consistentă a ibericului în munți i-a permis să-și păstreze tricoul de lider până la final. 

Toate rezultatele obținute de spaniol în 2010 au fost anulate pe motiv de suspendare. Campionul originar din Murcia nu s-a dat bătut, iar la revenire în 2012 alături de Movistar și de directorul Sergio Unzue și-a început sezonul cu o victorie în Turul Down Under, adjudecându-și etapa a 5-a și totodată încheind competiția pe poziția a doua la general. În Turul Franței, Valverde avea să obțină al patrulea său succes de etapă din Marea Buclă în runda a 17-a. În Turul Spaniei din acel an, Alejandro a sosit pe poziția a doua în spatele lui Alberto Contador, rutierul originar din Pinto revenit și el după o suspendare. A fost o ediție câștigată cu mult cap de Contador, o strategie absolut impecabilă purtată de madrilen, chiar dacă acesta nu mai arăta fizic la fel comparativ cu sezoanele 2009 sau 2010. Valverde a jucat mai mult rolul de locotenent aici pentru Juan Jose Cobo, învingătorul din 2011 a Turului Spaniei, care venea să-și apere titlul, dar tot "El Bala" rămânea pilonul principal. Alejandro a plecat în acel an cu un podium meritat și cu tricoul verde pe puncte, precum și cu tricoul combinatei. La Campionatele Mondiale pe șosea de la Valkenburg din Olanda, Valverde a cucerit o nouă medalie de bronz. 

2013 a fost un an cu clasări bune pentru Alejandro: locul 1 în Turul Andaluziei, spre exemplu. Hegemonia lui Chris Froome în Turul Franței avea să înceapă, însă Valverde a găsit antidotul necesar să sosească pe locul al optulea la general. În 2014 Valverde a ieșit campion național la proba contra-cronometru, repetând aceeași performanță din Turul Andaluziei, pentru ca mai târziu să realizeze o serie de victorii în curse prodigioase precum Turul Murciei, Fleche-Wallone sau Clasica San Sebastian. În același an, Alberto Contador își mai trecea în palmares un succes în Vuelta, în timp ce Valverde mai bifa un podium, un loc trei, deasupra sa aflându-se britanicul Chris Froome. 

A fost mai degrabă un tur al răniților din Marea Buclă, după ce ne aducem aminte, Contador și Froome au căzut, iar imbatabilul „rechin" Vincenzo Nibali a capturat tricoul galben la Paris, una dintre cele mai frumoase ediții din Le Tour în care am avut de toate, un meniu copios. Deja ne-am obișnuit cu un Valverde imperial în Fleche, respectiv Liege-Bastogne-Liege, curse proaspăt câștigate din nou în 2015. În același sezon, Chris Froome realiza dubla în Turul Franței, În stilul său caracteristic, Valverde și-a văzut de treabă, evoluând inteligent pentru încă un podium în Le Tour. 

Presiunea a fost una mare pe echipă, deoarece Movistar mergea cu Nairo Quintana la general pentru victorie, dar Sky Pro Cycling s-a dovedit impenetrabilă și imperturbabilă la toate capitolele, în special Chris Froome, care era suficient să pună morișca în funcțiune și să facă prăpăd pe munte. Fleche-Wallonne devenea deja o simplă formalitate pentru „El Bala", încoronându-se cu un succes în 2016. Totuși, calendarul spaniolului arăta puțin diferit în condițiile în care rula în Giro 2016. Vincenzo Nibali venea cu o poftă arzătoare de victorie pe care a și obținut-o în ultimele trei etape, într-un mod dramatic. 

Alejandro a continuat să păstreze un ritm consistent ca de obicei, încheind pe locul al treilea în spatele rutierului de buzunar, Esteban Chavez, micuțul columbian al lui Orica care a impresionat efectiv. Ediția de anul trecut a Turului Italiei ne-a oferit un dramatism cum rar am mai văzut, batavul Steven Kruijswijk suferind o căzătură în etapa a 19-a, atențiune, olandezul era îmbrăcat în tricoul roz, un incident care pur și simplu i-a spulberat visele, de aceea victoria lui Nibali e una emoționantă, o revenire de mare campion. 

Și în sfârșit, anul 2017 i-a adus doza de prosperitate și acea formă de invidiat spaniolului prin care a cucerit aproape toți laurii în această primăvară, spulberând concurența: locul 1 în Turul Cataluniei plus trei etape adjudecate, tricoul de lider în Turul Țării Bascilor, prima poziție cucerită în Turul Andaluziei precum și cele două cireșe de pe tort, Liege-Bastogne-Liege și Fleche Wallonne sau Turul Murciei. Cu greu am reușit să finalizăm povestea stufoasă a acestui cetățean, care se află la o singură victorie distanță în Liege-Bastogne-Liege de belgianul Eddy Merckx cu cele cinci victorii. Nu cred că are sens să facem tot felul de comparații între generații, ciclismul nu așa se judecă, fiecare atlet a avut povestea sa aparte până la urmă și a muncit pentru a se clasa acolo mereu pe treptele fruntașe ale podiumului. Victoriile importante au venit datorită unei strategii bine puse la cale și acestea au rămas în mintea tuturor simpatizanților. Alejandro a menținut o relație apropiată și cu Michele Scarponi, căruia i-a dedicat victoria din Liege, un gest de admirat al veteranului spaniol. Scarponi a decedat recent în urma unui tragic accident, rutierul italian fiind lovit de o dubă în timpul antrenamentelor. 

Pentru Valverde va urma TdF și bifarea curselor clasice de rigoare din toamnă. La cei 37 de ani ai săi proaspăt împliniți, fanii săi încă mai speră la un eventual triumf într-un mare tur, lucru care pare destul de greu de realizat, dar întotdeauna e bine să lăsăm imaginația, să se joace cu noi... 

Surse foto: Marca.com

Author: Unknown

SHARE

• Share
• Tweet
• Share
• Pin
• Share

«

Next

Postare mai nouă

»

Previous

Postare mai veche