27 septembrie 2015,
dupa un sezon de clasice ratat, un Tur al Frantei in care lua tricoul
verde fara victorie de etapa si un accident in Vuelta, Peter Sagan incerca
imposibilul la Richmond, pe un traseu usor valonat, cu catarari urbane si
piatra cubica. Ca in mai toate cursele era printre marii favoriti, pe hartie.
Un atac dat la ultima trecere peste zona de pavate, in urcare, sustinut cu un
efort incredibil pe coborare si mai apoi pe urcarea finala spre linia de sosire
i-au adus lui Peter primul titlu de campion mondial de sosea. A fost
confirmarea valorii sale certe si, peste asta, o confirmare a posibilitatilor
ca el sa performeze si intr-o cursa de peste 220 km.
16 octombrie 2016. Purtatorul tricoului curcubeu se indrepta
spre Doha dupa unul din cele mai bune sezoane ale sale in plutonul
profesionist. A ratat Tirreno Adriatico pentru o secunda, dar a castigat Gent – Wevelgem si Turul
Flandrei. Sezonul a continuat cu victorii in tururile Californiei si Elvetiei, dar
demonstratia de forta a venit in Turul Frantei. A castigat trei etape, si in
alte cinci a sosit pe podium. A purtat in premiera tricoul galben, pe cel verde
si pe cel curcubeu. Dupa Tur au venit clasicele din Canada, unde a fost aproape
de a le castiga pe 
ambele, dar a venit doar pe locul secund in Montreal,
victoria revenindu-i la Quebec. Au urmat campionatele europene, desfasurate la
Plouay, pe care le-a castigat fara mari emotii, dupa care a luat si doua
victorii de etapa si podiumul la general, in Eneco Tour.
Chiar daca traseul Campionatelor Mondiale favoriza
sprinterii, iar pe parcurs au fost multe capcane cauzate in special de
vanturile laterale foarte puternice din zona Golfului, Peter a reusit, in
ultimul moment sa se strecoare pe usa ce aproape i se inchidea in nas, in
momentul formarii unei borduri. A rezistat in grupul principal, iar la final a
reusit sa-l invinga la sprint pe un Mark Cavendish aflat intr-o forma de zile
mari.
24.09.2017. Al doilea sezon in tricoul curcubeu pentru Sagan
a venit si cu mutarea la Bora, unde parea ca va avea o echipa dedicata lui in
clasice, dar si in lupta pentru victoriile de etapa la sprint. Anul a inceput
bine pentru Sagan cu victorii in Tirreno Adriatico si Kurne -Bruxelles-Kuurne, dar si cu un loc doi in
Milano SanRemo unde a fost invins la sprint de Michal Kwiatkowski. In restul
sezonului de clasice nu a fost la fel de impresionant ca in anul trecut, o
geaca venindu-i de hac in Turul Flandrei, iar alte probleme l-au taiat de pe
lista in Paris Roubaix. Sezonul continua, dupa aceea cu victoriile in tururile
Californiei si Elvetiei, in timp ce la orizont se zarea Turul Frantei. Turul a inceput bine pentru Sagan, a castigat
etapa a treia, dar intr-a patra, a fost descalificat dupa un duel barbatesc cu
Mark Cavendish, iar visul de a-l egala pe Zabel trebuie sa mai astepte. A
reusit o victorie si alte doua podiumuri in Turul Poloniei, doua victorii si un
podium in BinckBank Tour, unde ar fi putut sa castige, sau macar sa se bata la
victoria in clasamentul general, daca nu ar fi avut o pana in momentul in care
se afla in atac, desprins de castigatorul Tom Dumoulin. Dupa tururile de o
saptamana din Europa, pe lista slovacului au venit clasicele din Canada, unde a
castigat, cu panache cursa din Quebec, iar la Montreal a aratat foarte bine,
insa adversitatea celorlalti participanti si lipsa lor de dorinta in a colabora
cu Peter au dus la o victorie a lui Ullisi.
Cu o forma foarte
buna in ultima parte a sezonului, Peter Sagan s-a deplasat la Bergen pentru
Campionatele Mondiale. Incertitudinile au planat din foarte multe directii
asupra sa. O posibila raceala, lipsa dorintei de a colabora pentru ceilalti
oameni din pluton sau echipa nationala submediocra fiind doar cateva dintre
ele.
Intr-o cursa de-a
dreptul haotica, in care controlul e aproape imposibil, mai ales cand nu ai
nici macar un coechipier care sa impuna ritmul, probabil tactica ascunsului in
pluton functioneaza cel mai bine. Acest lucru avea sa fie confirmat in
desfasurarea actiunii de la Bergen, cand Sagan a fost aproape invizibil pe
durata celor 276 km de cursa. A stat pitit undeva in inima plutonului, in timp
ce coechipierii sai capotau, unul cate unul. A fost nevoie doar de dorinta unui
grup mult prea numeros de sprinteri cu aptitudini de puncheuri, pentru ca
atacurile sa fie anihilate, iar grupul sa devina compact in ultimul kilometru.
Sagan a pornit sprintul din spatele favoritului local, Alexander Kristoff, iar
in final a reusit sa puna mana pe al treilea tricou curcubeu.
Dupa 100 de victorii la profesionisti, 83 de locuri 2, si 37 de locuri 3, "eternul loc doi" a
reusit o victorie magistrala, cea cu numarul 101 , invingand
adversari ce au avut echipe
dedicate, care sa le faca jocul.
Partea inedita a
acestor victorii o pot constitui urmatoarele elemente: Trei victorii
consecutive, victorii pe trei continente, dar, mai ales, trei victorii pe trei
profiluri diferite si in conditii total diferite. Prin aceasta a treia
victorie, Sagan a confirmat, daca mai era nevoie, versatilitatea sa. A reusit,
pana acum, sa castige pe un traseu cu piatra cubica, unul plat si unul valonat, in conditii meteo total
diferite, de la umiditatea americana la caldura si vantul foarte puternic din
Qatar pana la frigul patrunzator din Norvegia. Aceste victorii ii certifica
aptitudinile de pavate-sprinter-puncheur, dar si abilitatile tactice si flerul
in cursa. Putem spune , fara dubii, ca Peter Sagan este cel mai complet ciclist
din plutonul actual.
Nu poate ramane
remarcata evolutia omului Peter Sagan, care de la gesturile de Hulk sau cocos
nervos, facute dupa victoriile din Turul Frantei si-a potolit instinctele
primare, iar dupa a treia victorie la Campionatele Mondiale a parut mai
emotionat ca niciodata.
Pentru a intelege
performanta lui Sagan trebuie sa ne dam seama in ce companie selecta a intrat
cu acest al treilea tricou curcubeu castigat: Alfredo Binda, primul castigator
al Campionatelor, Rik Van Steenbergen, “Canibalul” Eddy Merckx si Oscar Freire sunt oamenii ce au cele mai multe
victorii pana in acest moment, foarte mare parte dintre ei alergand pe vremea
cand in ciclism casca nu era obligatorie, iar pedalele aveau ratrape.
sursa foto: petersagan, cyclingnews
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu