Am trecut peste prima săptămână din LeTour și putem răsufla ușurat, deoarece lupta a rămas deschisă. Am avut parte de sprinturi furibunde, cioturi și etape valonate, un contratimp pe echipe și pavate ca în Paris – Roubaix. Însă favoriții vigilenți nu au fost prinși în capcane majore, iar distanța dintre ”G” Thomas și Rigoberto Uran (primul și ultimul dintre favoriți) este de doar 2 minute și un pic. Totuși este cineva care a reușit să iasă definitiv din această luptă pentru galben, un om care probabil a fost la una din ultimele sale încercări de a confirma în Marea Buclă. Este vorba de Richie Porte, eterna speranță al australienilor, care însă nu a reușit niciodată să aibă pretenții majore la o victorie într-un GT.
De ce? Cotat drept ”cel mai bun cățărător” de mulți specialiști Porte nu a
putut niciodată fructifica forma sa de primăvară într-o cursă majoră. În
momentele cheie ale carierei Porte parcă a fost blestemat, urmărit de
ghinioane. Dar oare chiar este vorba de neșansă?
Suntem în anul 2010, Giro, etapa între Lucera și L`Aquila, unde un pluton
anost a fost păcălit de o evadare care avea nu mai puțin de 40 de persoane.
Porte, prezent în acea evadare, a terminat etapa pe locul 13, dar a reușit să
câștige 13 minute față de favoriți și a preluat tricoul roz, pe care l-a păstrat
câteva etape bune. Într-un final, australianul a venit pe 7 la general, obținând
tricoul alb, dar la o distanță considerabilă față de Basso.
Anul 2011 și 2012 l-au pus pe Porte în postura de locotent: la Saxo Bank a
lucrat pentru Contador, iar la Sky pentru Sir Bradley Wiggins. În 2013 însă,
când Sky a început să-și reorienteze resursele către britanicul Chris Froome,
Porte a fost avansat și el în postura de nr. 2 în echipă, fiind locotenentul
protejat și era pariul lui Sky pentru un loc doi, după Froome. Însă Porte a fost
prins la Bagneres-de-Bigorre într-o ambuscadă, a pierdut 18 minute și a fost
retrogradat la un simplu muncitor.
În 2014, Porte venea în LeTour în același statut, însă după abandonul lui
Froome, acesta s-a trezit în fotoliul de lider la Sky. A început etapa a 13-a
pe locul 2 la general, însă a clacat pe Chamrousse pierzând 8 minute față de
Nibali, dând cu piciorul șansei sale de victorie.
În 2015, Porte a venit în Giro ca și lider absolut, având la dispoziție
toată echipa Sky – ba chiar mai mult: un tratament preferențial față de colegi ca
acesta să fie în formă maximă. Dar forma bună de primăvară și motorhome-ul
privat nu au fost îndeajuns ca Porte să se mențină în lupta pentru roz mai mult
de 2 săptămâni. În etapa 10, o roată acceptată ilegal i-a dat o ”amendă„ de 2
minute, iar în etapa a 13 a pierdut încă 2 minute fiind implicat într-o
căzătură. Se aștepta să recupereze la contratimp, însă a avut o prestație dezastruoasă, iar după ce a pierdut încă 27 de minute înr-o etapă acesta a abandonat,
citând o accidentare la picior drept cauză. S-a revanșat însă în TdF, totuși,
în postura de locotenent, unde a făcut o treabă excelentă, ajutându-l pe Froome
să câștige cursa.
Nemulțumit de postura de locotenent în Tour De France și dornic să arate
lumii că face parte din elita oamenilor de general, Porte s-a transferat la BMC
și după o primăvară mediocră a venit in LeTour în postura de lider absolut. În
etapa a doua însă cu câțiva kilometri înainte de final Porte avut o problemă
mecanică, dublată de un schimb de roată executată jalnic, care l-a pus într-un
impas de două minute. Porte n-a strălucit foarte mult, dar a obținut un loc 5
onorabil, cea mai bună clasare a sa într-un mare tur.
În 2017, Porte a avut o primăvară în care arăta adversarilor că încă nu
este terminat și poate să aibă pretenții la general. Însă după doar 9 etape de LeTour,
o coborâra tehnică și o secundă de neatenție l-a propulsat în spital pe Richie,
terminând prematur întregul lui sezon.
Iar anul acesta? Filmul a rămas același. Porte zboară în primăvară, dar în
momentul cheie al anului, în care trebuie să confirmă se întâmplă ceva cu el –
o altă căzătură i-a terminat aventura în etapa a 9-a.
Putem vorbi aici de ghinion și de neșansă, dar norocul ți-l faci singur.
Poziționarea, vigilența, pregătirea mentală pentru o cursă fac parte din acele
aspecte invizibile, care sunt absolut necesare în câștigarea unui mare tur.
Porte e un rutier foarte bun: un contratimpist de excepție, un om croit pentru
cursele de o săptămână. Însă parcă a rămas blocat de-alungul timpului undeva în
această tranziție a sa de la locotenent la lider, de la rutier de Dauphine la
rutier de Tour de France. Porte a fost un rutier care avea baza să devină
următorul tricou roz/galben/roșu australian, însă i-a lipsit acea mentalitate
de lider, acel instinct de killer în momentele cheie ale carierei.
Având deja 33 de ani și o fractură de claviculă, visul lui Porte de a
monta o candidatură serioasă la un mare tur par terminate și cred că și pentru Porte
ar fi mai bine dacă și-ar pune alte obiective, ar avea o altă abordare. Cine
știe, poate că chiar asta îl va propulsa la un succes nesperat din partea lui.
Însănătoșire grabnică Richie!
sursă foto: cyclingnews, cyclingweekly
sursă foto: cyclingnews, cyclingweekly
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu