Strade Bianche – Cronica primei victorii în cursa Eroica din Toscana pentru Tiesj Benoot

Praf și pulbere, sunt cuvintele ce reprezintă particularitatea acestei curse, care, și în acest an, s-a desfășurat în condiții meteo deosebite. Sterrati ude au fost felul principal din meniul cicliștilor, care au fost feriți de praf, dar care s-au scufundat în noroi. Asemănarea cu clasicele pe pavate nu se oprește doar la cuvântul noroi, ci și la lista de câștigători de până acum, cei mai mulți dintre ei având abilități deosebite pe piatră cubică, în ceea ce privește mânuirea bicicletei și forța de a împinge pedalele în condiții de aderență slabă.

Chiar dacă este o cursă tânără, cu o distanță mică față de monumentele ce vor sosi peste o lună, Strade Bianche a stâns la start nume unul și unul: Campionul Mondial Peter Sagan, Michał Kwiatkowski, Gianni Moscon, Moreno Moser, Greg Van Avermaet , Tiesj Benoot, Philippe Gilbert, Zdenek Stybar, Edvald Boasson Hagen , Diego Ulissi, Sep Vanmarcke dintre oamenii de clasice, dar și Vincenzo Nibali, Alejandro Valverde, Romain Bardet, Tom Dumoulin, Steven Kruijswijk, oameni ce își vor încorda mușchii în marile tururi, dar și în Paris Nisa ori Tirreno Adriatico ce stau să înceapă.

Așa cum știm, condițiile meteo grele pot transforma cursa într-un adevărat haos, pot da idei unor

oameni care în mod normal nu ar avea prea mari șanse pentru victoria de etapă. Cursa a început cu o evadare de 10 oameni, dar care nu a depășit bariera celor 5 minute. După ce 130 de kilometri din cursă au fost parcurși, în frunte se afla un grup cu Kwiatkowski, Valverde și Oss, alaturi de Van Aert, triplu campion mondial de ciclocross. Quickstep, dragonul cu mai multe capete ce domină toate cursele clasice, a ratat mișcarea ofensivă, Stybar și Gilbert fiind în spatele grupului favoriților, la care s-au adăugat Peter Sagan și Romain Bardet. Francezul nu s-a mulțumit să rămână într-un grup care nu colabora și a atacat cu 47 km înainte de final, fiind urmărit doar de Van Aert.

Ca de fiecare data, într-un grup în care este prezent Sagan elementul “colaborare” este unul inexistent, motiv pentru care s-a produs o regrupare importantă după Monte Santa Maria, cel mai greu sector neasfaltat, din spate sosind Puccio și Moscon, colegii lui Kwiatkowski respectiv Burghardt și Muhlberger pentru Sagan, dar si Zdenek Stybar sau Tiejs Benoit. Nemulțumiți de ritmul grupului mai mulți rutieri au format un puci, iar dintre aceștia s-au distins Peter Serry și Tiesj Benoot care au continuat mișcarea, iar cu 31 km înainte de final aveau un minut întârziere față de Bardet și Van Aert.

Când mai erau 19 km până la Siena, Robert Power și Giovanni Visconti creșteau ritmul și încercau să prindă grupul belgienilor din fața lor, dar acest lucru s-a întamplat doar parțial, Tiesj Benoot atacându-și conaționalul și plecând spre duoul din fruntea cursei. Joncțiunea rutierului de la Lotto Soudal cu aceștia s-a realizat când mai erau 15 km din cursă, iar cei trei păreau că vor avea o luptă doar a lor pentru victorie. Pe Le Tolfe, Tiejs a preluat frâiele și a lansat un atac furibund, în 2.5 km reușind să pună un ecart de 15 secunde față de urmăritori, care a crescut la 30 secunde după alți 3 km. De acolo cursa nu a mai avut multe necunoscute. Valverde și Stybar au reușit să se lipească de grupul lui Robert Power și Visconti, dar doar după ce locurile pe podium au fost rezervate. Dupa 46 km de colaborare, Bardet a reușit să se rupă de Aert și să ajunga pe poziția a doua a podiumului, care a fost completat de rutierul belgian de la Veranda Wiellems.

PS: Nivelul extrem de dificil al cursei se poate înțelege, destul de ușor, din cele 73 de abandonuri, din 146 de sportivi prezenți la start, dintre aceștia îi putem numi pe: Bennati, Eisel, Phinney, Haas, Arndt,
Geschke, Felline, Gogl, Stuyven, Moser, Cataldo, Gatto, Nibali, Colbrelli, Caruso, Bodnar, Wisniowski, Debusschere, Van Der Sande, Durbridge, Impey, dar și Edi Grosu, în afara timpului de control sosind alți 20 de rutieri, dintre care Edvald Boasson Hagen sau Laurens Ten Dam