Ciclism A-Z vă propune o listă cu 8 rutieri tineri, aflați în primul sezon în World Tour, pe care trebuie să îi urmăriți în sezonul 2019.

1. Remco Evenepoel

În vârstă de doar 18 ani, belgianul Remco Evenepoel va fi unul dintre starurile ciclismului mondial. A avut un sezon 2018 de-a dreptul fantastic, impresionând îndeosebi la Campionatele Mondiale din Innsbruck, acolo unde a cucerit medalia de aur la contratimp și pe șosea la juniori. "Noul Eddy Merckx", așa cum i-au spus unii specialiști, a ales să semneze primul său contract de profesionist cu Deceuninck-Quick Step.

Haita de lupi a lui Patrick Lefevere și-a adăugat un viitor star, pe care îl vor crește așa cum trebuie. Specialist în cursele de o zi, Evenepoel va debuta în Vuelta San Juan, pentru ca apoi să meargă în Turul Algarve și UAE Tour. Primele clasice pe care le va aborda sunt Nokere Koerse și Bredene Koksijde Classic.

Va confirma Remco așteptările? Rămâne să vedem. Puștiul are un potențial fantastic, iar mediul pe care îl oferă Quick-Step e terenul propice pentru a se dezvolta așa cum trebuie.

2. Tadej Pogacar

Are 20 de ani și se anunță un viitor om de general cu mare potențial. El este slovenul Tadej Pogacar, care va rula în următoarele două sezoane pentru UAE-Team Emirates.

Venit de la echipa slovenă Ljubljana Gusto Xaurum, Pogacar s-a impus în 2018 în Tour de l'Avenir (un fel de Turul Franței pentru tineri) la general, la fel și în Giro della Regione Friuli, iar în Turul Sloveniei a terminat pe locul 4 la general (într-o competiție câștigată de compatriotul său, Primoz Roglic). În schimb, la Mondialul din Innsbruck a terminat pe locul 7 în cursa U-23.

Pogacar se anunță un rutier important pentru UAE pe viitor, mai ales că în 2019 i s-a pregătit un program interesante de curse, el urmând să meargă în Turul Down Under, Turul Omanului Turul Cataluniei sau Turul Romandiei. Sunt competiții pe placul său (poate mai puțin cursa din Australia) și va avea șansa de a se remarca pe un teren prielnic pentru potențialul său.

3. Marc Hirschi

Elvețian la origine și are 20 de ani. Marc Hirschi vine în World Tour de la echipa secundă a lui Team Sunweb, fiind promovat la echipa mare după un an 2018 foarte bun (mai ales în a doua parte). Hirschi este campionul mondial de la U-23 din Innsbruck, cel mai bine descurcându-se în cursele de o zi și în competițiile pe etape.

Cele mai bune performanțe ale sale sunt locul 2 la general în Turul Alsaciei și locul 4 la general în Tour de l'Ain. Sunweb are un real talent de care va trebui să aibă grijă. Programul său de curse încă nu este cunoscut, dar cu siguranță i se vor oferi șanse atât în clasicele din primăvară (îndeosebi în cele din Ardeni), dar și în tururile de o săptămână.

4. Gino Mader

Un alt elvețian promițător este Gino Mader. În vârstă de 22 de ani, Mader va rula în următoarele două sezoane pentru Dimension Data.

Pe Mader îl vom vedea în cursele de o săptămână, iar în funcție de progresul său, ar putea fi lider și în Marile Tururi peste câțiva ani. El a câștigat în 2018 două etape în Tour de l'Avenir, acolo unde a terminat pe locul trei la general. De asemenea, a încheiat Turul Hainanului tot pe doi la general, bifând totodată și două runde.

5. Stan Dewulf

După doi elvețieni trecem la un nou belgian. Stan Dewulf are 21 de ani și se pregătește să îi aducă lui Lotto-Soudal un rezultat mare în clasicele pe pavate, dar și în concursurile pe etape.

O mare speranță a grupării belgiene, Dewulf a câștigat în 2018 Paris-Roubaix la tineret, însă a avut rezultate notabile la general în Turul Ciclist al Bretaniei (locul 2), Turul Olimpia (locul 3), Turul Boemiei de sud (locul 3).

Cu un mix între cursele de o zi și pretenții de clasament general, Dewulf va porni la drum în aventura sa din World Tour chiar în Turul San Juan.

6. Matteo Moschetti

Dacă am descoperit rutieri de clasice, de general, iată că avem și un viitor sprinter. La 22 de ani, Matteo Moschetti va rula în următoarele două sezoane alături de Trek-Segafredo, asta după ce a fost și stagiar în a doua parte a lui 2018.

Moschetti vine de la Polartec-Kometa, echipa continentală a lui Alberto Contador. El a reușit să câștige etape în Turul Burgosului, Turul Ungariei, Turul Normandiei și Turul Antalyiei.

Programul său încă nu este cunoscut, dar Trek îi va testa, cel mai probabil, abilitățile în UAE Tour și în alte curse în care sunt oportunități la sprint.

7. Jasper Philipsen

Om de clasice și bun la sprint, cam așa ar fi de caracterizat Jasper Philipsen. Are 20 de ani, iar noul sezon îl găsește la UAE Team Emirates, unde va rula pentru următorii doi ani.

Philipsen a fost în 2018 în Statele Unite ale Americii, fiind crescut de Axeon Hagens Bermans. Clasamentul general în Le Triptyque des Monts et Chateux, o etapă în Turul Utah, Paris-Tours la tineret (în 2017), și locul 3 în Driedaagse Brugge-De Panne sunt rezultaele cele mai importante ale sale.

Se anunță un viitor frumos pentru Philipsen, care va debuta în Turul Down Under, urmând ca apoi să participe în Turul Algarve, Omloop-Het, Kuurne-Bruxelles-Kuurne, Strade Bianche, Milano-Sanremo, Turul Flandrei sau Paris-Roubaix.

8. Edoardo Affini

Un bun contratimpist și rutier cu pretenții la clasamentul general. Eduardo Affini are 22 de ani și va rula pentru Mitchelton-Scott.

Affini a terminat pe locul 4 cursa de contratimp U-23 de la Campionatul Mondial din Innsbruck, bifând un loc doi în Tour de l'Avenir și un loc trei la general în Turul Olimpia.



Pentru cele mai interesante știri și noutăți din lumea ciclismului urmăriți pagina Ciclism A-Z de pe Facebook.

Era 30 august 1974. Cum ar veni maine dar cu mult timp in urma. Domnul Otxoa din Barakaldo, o localitate cam cat Buzaul de mare insa aflata ceva mai la vest, in Spania, pe langa Bilbao m-ar corecta pedant si mi-ar spune ca este vorba despre Tara Bascilor si nu despre Spania. Insa domnul Otxoa nu avea timp sa bage seama la detalii de-astea. Era 30 august, maine cum ar veni, insa cu mult timp in urma, iar el, imbracat ca pentru serbare desi era doar o zi obisnuita de vineri, alerga pe strazi cu un buchet de flori in mana.

Domnul Otxoa se grabea catre Arana Kalea, o straduta ca oricare alta din orasul ala cat Buzaul de mare. Si tot ca in Buzau, si in Barakaldo se afla o maternitate, iar in maternitatea de pe Arana Kalea, doamna Otxoa tocmai nascuse. Gemeni. Javier si Ricardo par sa fi fost sortiti inca din prima zi la o cariera sportiva. Maternitatea se afla la doar doi pasi de Vega la Punta, cum iesi faci stanga si apoi dreapta si dai peste Polideportivo Lasesarre. Numai ca lor le-a placut mai mult bicicleta si mai putin handbalul. Ricardo a fost mai rapid. A semnat cu ONCE inca din 1995. ONCE, una din marile echipe de ciclism ale spaniolilor, un fel de Dinamo, in timp ce Banesto era Steaua lor. Doi ani mai tarziu, Javier ajungea la Kelme. Un fel de Rapid sau Sportul Studentesc, sa zicem. O echipa de cataratori, de nebuni, de indrazneti. Si cum cei doi frati nu prea puteau sa stea departe unul de altul, Ricardo a venit si el la Kelme in anul 2000.

Si acum ne mutam cu povestea in Franta. 10 iulie 2000. Etapa pornea din Dax si se oprea la Hautacam. O statiune de schi din Pirinei numai buna de incheiat o etapa grea din Le Tour. Finalul, o catarare de categorie speciala. Si v-am zis, nu-i asa, ca baietii aia de la Kelme erau cataratori si nebuni?!? Javier a evadat din pluton si a plecat singur 150 de kilometri in ploaia rece si marunta a lui iulie. A plecat sa se intalneasca cu gloria. O pasare rara in ciclism gloria asta. O sirena, un fotomodel, o iluzie insa suficient de concreta cat sa merite efortul inuman, ploaia depresiva si sansa de unu la cateva milioane de a o intalni la o sampanie, pe podium. O sansa infima mai ales cand, pe urmele tale, vine ca o vijelie unul pe nume Lance. Pe el il stia gloria de multa vreme. Castigase tururi, nu etape. Se imbatase in glorie.

Insa, aveam noi sa aflam mult mai tarziu, Lance avea intalnire cu o alt fel de glorie, una batrana, drogata, dopata, bagata la perfuzii cu sange proaspat ca un fel de vrajitoare scaldata in suflete de fecioara pentru iluzia unei tinereti presarata doar ca o spoiala pe fatada. Dar sa ne intoarcem la Javier. Gloria lui era tanara si fara ace de seringa infipte in vena. Iar el pedala ca nebunul catre ea intr-un tricou alb/verde si cu o cipilica de ciclism pe cap. Castile de protectie inca nu erau obligatorii. Nimeni nu le purta. Pedala si muntele nu se mai termina. Pedala si se intreba de unde curge atata ploaie. Pedala si se intreba din ce e facuta ceata daca nu din vata de zahar amestecata cu vise de ingeri. Pedala si se intreba daca tatal sau are emotii sau daca mama sa prefera sa isi faca de treaba prin casa in loc sa stea in fata televizorului si sa ii bata inima in acelasi ritm cu a fiului sau. Pedala, iar Hautacam se intrezarea ca o stafie undeva sus, prea sus. 13 kilometri cu 8% panta nu e lucru usor pentru nimeni.

N-a fost usor nici pentru Javier insa a reusit. Mai intai si-a inchis tricoul. Asta o fac ciclistii ca sa se vada numele sponsorului de pe piept. Apoi a ridicat mainile spre cer. Si-a facut cruce, una catolica, a ridicat iarasi mainile catre cer si a trecut linia de sosire. O etapa castigata in Turul Frantei inseamna enorm. Inseamna, pentru putini, un maxim al carierei iar pentru majoritatea ceva de neatins vreodata in viata profesionista. Iar Javier tocmai reusise asta la 26 de ani. Il lasam in compania gloriei meritate, il lasam sa se bucure si sa isi savureze momentul in tihna pentru ca urmatorii 18 ani ii vor face, brutal, cunostinta cu durerea.

Dupa acest tur al Frantei, Javier s-a mai urcat pe bicicleta doar de trei ori. A castigat marele premiu Villafranca de Ordizia si a participat in turul Burgosului. In august 2000 cariera lui se incheiase insa el nu avea habar de asta. Toata lumea stie ca februarie nu prea e luna de ciclism decat pe la Antipozi. Ce nu stie lumea e ca februarie inseamna antrenamente si nu curse. Ciclism fara sa te vezi la televizor. Ciclism fara glorie, doar strans din dinti si speranta la soarele care va rasari in primavara. Ei bine, pentru Javier n-a mai rasarit soarele, cel putin nu cel pe care il stia el. Undeva in februarie, intr-o localitate pe nume Cartama, o duba oarecare a luat forma durerii si a venit la intalnirea cu destinul fratilor Otxoa. Javier si Ricardo se antrenau iar duba respectiva a intrat in ei. Vina oricui ar fi fost nu prea mai conteaza.

Unii martori zic ca soferul dubei n-a fost atent, altii ca cei doi Otxoa i-ar fi taiat calea. Cert e ca, dupa impact, nimeni n-a stiut care frate e mort si care este doar in pragul mortii. Nu doar ca semanau in viata pentru ca erau gemeni dar insasi moartea i-a mutilat atat de rau incat unul dintre ei a ajuns la spital fara sa se stie daca este Ricardo sau daca este Javier. Era Javier. 65 de zile a stat in coma. Picior rupt, coaste rupte insa problema era la cap. Traume severe. Atat de severe incat domnul Otxoa, care isi inmormantase deja un copil, se gandise serios sa asculte sfatul medicilor si sa il decupleze de la aparate pe celalalt:

„Nu il decuplati de la viata, domnule Otxoa, scoateti din priza doar cablul durerii!” au zis medicii.

De ce sa il doara crunt in fiecare secunda, de ce sa sufere copilul asta indiferent ce tranchilizante i-am da? „Si stiti ca el...el nu va mai fi niciodata intreg, nu va mai fi niciodata acelasi, domnule Otxoa, stiti, acolo la cap...Asta daca se va mai trezi vreodata.”

„Stiu.”, a raspuns sec bascul carunt. „Stiu tot. Dar o sa se trezeasca. E fiul meu si o sa se trezeasca”. Asa ca tatal n-a scos din priza cablul durerii, Javier s-a trezit in cele din urma iar medicii au avut si ei dreptatea lor. Baiatul n-a mai fost niciodata acelasi....

Dincolo de durerea fizica, noua lui prietena pe viata, Javier era ca un copil mic. Trauma de la cap a fost atat de severa incat castigatorul de pe Hautacam a trebuit sa o ia de la capat cu toate. Cu mancatul cu furculita. Cu invatatul alfabetului. Cu mersul in picioare. Chiar si, timid, cu mersul pe bicicleta. In paralel, afectiunea in cauza, complet nevindecabila, insemna ca uneori uita ce are de facut iar daca nu ii spunea nimeni sa se ridice dimineata din pat, acolo ramanea pana seara. Uitase tot dar nu pe toti. De Ricardo a intrebat prima data si raspunsul primit i-a sters pentru totdeauna bucuria sufletului. Il vedem prin poze zambind insa e zambetul celui care e pe jumatate geaman de mort. Povestea s-ar putea incheia aici si tot ar fi bine, insa ea continua. Javier nu era dintre cei pe care sa ii dobori cu o duba.

Evident ca nu mai putea concura la profesionisti insa existau si paralimpicii, nu? Iar tatal sau nu crescuse un las, tatal sau nu crezuse in viata atunci cand toti ii aratau moartea, tatal sau luase decizia sa nu scoata din priza cablul doar ca sa isi bata el joc de fiecare respiratie de dupa acest gest, nu? Pe scurt, Javier a strans inca o data din dinti, s-a pus pe antrenamente si apoi a castigat doua medalii de aur si doua de argint la olimpiadele pentru paralimpici din 2004 si 2008. Iar in toti acesti ani nu a fugit nici de ciclismul mare, cel care candva, intr-o zi ploiasa de iulie, ii facuse, vremelnic, cunostinta cu gloria.

Inca si-o mai amintea, printre ghearele reci ale durerii. Asa ca venea si asista la etapele din Turul Spaniei mai ales ca aproape in fiecare editie a competitiei se gasea si o runda care sa treaca pe langa Alhaurin de la Torre, acolo unde locuia. Anul asta etapa a treia s-a incheiat la sprint chiar in Alhaurin. Iar toti cei prezenti au intors capul catre podium ca sa il vada pe castigator, Elia Viviani, cum primeste trofeul de la un tip de 43 de ani, relativ timid, cunoscut candva pentru o victorie ploioasa dar atat de spectaculoasa.

S-a intamplat luni, 27 august 2018. Insa Javier n-a mai venit acolo. Murise vineri. Sau poate ca pacalise in sfarsit durerea si evadase din nou catre Hautacam, 150 de kilometri ca atunci, in 2000, cand totul era bine, 150 de vieti, 150 de glorii, 150 de maini ridicate catre cer, orice, mai putin durere. Dupa 18 ani Javier este iarasi alaturi de Ricardo. Poate ca si in cer, asa cum ne place sa credem, insa si in pamant, in cimitirul din Barakaldo, acolo unde domnul Otxoa, tatal, ii cumparase si lui groapa alaturi pe cand cablurile care duceau de la priza la aparatele de respiratie artificiala nu mai promiteau viata ci doar o nesfarsita, inimaginabila durere. 

Aceasta a fost povestea lui Javier Otxoa, ciclist si om, castigator glorios si fiu al tatalui sau. Daca ati ajuns pana aici va multumesc ca ati avut rabdare sa-i cititi povestea pana la capat. Iar cand sunteti la volan si vedeti ciclisti pe margine de sosea, depasiti mai larg asa. N-are niciun sens sa mai treaca cineva prin durerea inutila a lui Javier Otxoa.

Articol scris de Alex Buturugeanu

Noul sezon bate la ușă, așa că vă oferim fotografii cu echipamentele echipelor de World Tour (18 la număr).

AG2R - La Mondiale 

Astana Pro Team

Bahrain-Merida Pro Cycling Team

Bora-Hansgrohe

CCC Team

Deceuninck-Quick Step

EF Education First Pro Cycling Team

Groupama-FDJ

Lotto-Soudal

Mitchelton-Scott

Movistar Team

Team Dimension Data

Team Jumbo-Visma

Katusha-Alpecin

Team Sky

Team Sunweb

Trek-Segafredo

UAE-Team Emirates

2018 a fost un an bun pentru ciclismul românesc, nu unul extraordinar, dar unul bun. Fără doar și poate, cel mai important eveniment autohton al anului a fost reîntoarcerea Micii Bucle, care de această dată a fost chiar mică, ajungând la doar 5 etape. Deși în momentul în care a fost anunțată inițiativa de reînviere, la finele lui 2017, ministrul de atunci al tineretului și sportului ne amăgea cu luna și stelele de pe cer, parteneriate cu Eurosport, bugete senzaționale și o siguranță pe termen lung în ceea ce privește competiția clasificată de UCI ca 2.2, în realitate, el a plecat, iar în urma sa a rămas doar demagogia și un proiect creionat pe hârtie de oameni care și l-au dorit foarte mult.
În toată povestea asta, cred că e corect să dăm Caesarului ce e al său și să recunoaștem efortul și meritele sportivilor, de pe șosea. Pentru că indiferent de ce se întâmplă prin birourile Ministerului sau Federației, sportivii se vor chinui pentru a extrage maximum din perechea om-bicicletă. Un astfel de om este Serghei Țvetcov, fost Campion Național de Contratimp în Republica Moldova și România, Campion de Șosea în România, câștigător al Turului Koreei, ocupant al poziției secunde în Colorado Classic, fost ocupant al locului 3 în Turul Utah și USA Pro Challenge, iar lista poate continua. Peste toate acestea a reușit să fie românul care îmbracă tricoul galben, la finalul Micii Bucle, după Andrei Nechita, în 2011.

În cele ce urmează aveți rezultatul dialogul Ciclism A-Z cu Serghei:

- Cum te-ai apucat de ciclism?
- M-am apucat la paisprezece ani. Eram un grup de treizeci de băieți cărora ne plăcea să jucăm fotbal și să alergăm.

- Ce personaje din ciclism te-au inspirat în carieră ?
- Am fost mare fan a lui Lance Armstrong și Floyd Landis.

- Care este cea mai plăcută experiență a ta din cariera de ciclist?
- Cu siguranță experiența din Europa, din sezoanele 2015 și 2016.

- Într-o lume a ciclismului extrem de specializată - cu sprinteri pur-sânge, contratimpiști sau 

cățărători dintr-o rasă aparte - cum te-ai caracteriza tu, ca ciclist ?
- Cred că am câte puțin din toate. Îmi place în principal contratimpul, dar și sprinturile din grup redus. De asemenea îmi plac cățărările lungi, dar nu foarte abrupte.

- Ai rulat la cel mai înalt nivel peste Ocean, dar și în Europa. Cum ai descrie nivelul ciclismului din State comparativ cu cel din Europa?
 - Aș începe prin faptul că drumurile sunt diferite, ceea ce face ca și efortul să fie unul puțin diferit. În SUA totul este mult mai intens, mai scurt, în opoziție cu ce se întâmplă în Europa.

- Care e diferența de pregătire între calendarul unui ciclist din State și a unuia din Europa? Ținând cont că în Europa sunt foarte multe curse de o zi, o mulțime de tururi de 5-10 zile, dar și Marile Tururi.
- Cred că în Europa e mult mai ușor să intri în forma sportivă foarte bună, cu toată această multitudine de curse, pe când în State e mai dificil, se ajunge într-o perioadă mai lungă de timp. Acolo e mai greu și pentru blocurile de antrenament.

- Ai participat la ultimul Giro câștigat de Alberto Contador, cum l-ai perceput pe el și pe ceilalți rutieri cu nume precum Landa, Aru, Kruijswijk sau Esteban Chaves?
- Am alergat cu ei și în State. Sunt oameni de un profesionalism extraordinar care au ajuns să câștige contracte mari. Pe lângă asta e industria, unde nu e totul individual, o mare importanță o are efortul echipei.

- Cum e o cursă de tipul celei de la Campionatele Mondiale, cu o lungime foarte mare, un profil
variat și un pluton extrem de agitat?
- E foarte dificil. Pentru a putea încheia o astfel de cursă, în mod realist vorbind, ai nevoie să alergi la nivel de World Tour. Cursa de la Mondiale e o clasică specifică, de peste 6 ore, cu nutriție și efort pe măsură.

- Cum ai trăit victoria din Turul României, ținând cont de faptul că el nu a existat o bună perioadă în calendar și a revenit într-un moment festiv pentru noi? Cum ți s-au parut competiția și atmosfera, în general?
- Am fost foarte bucuros să câștig Turul României, iar faptul că nu au fost cățărări foarte mari pe traseu, consider că a fost un atu pentru mine. Am avut puțin noroc să câștig etapa regină, iar de acolo lucrurile s-au mai simplificat puțin. Rezultatul nu e unul venit din senin, eu fiind aproape de podium încă din 2009. Ca o concluzie, mi-a plăcut mult Turul României și îmi doresc să revin și să îl mai câștig.

- Care e relația ta cu Edi Grosu, celălalt exponent al României în ciclismul de nivel înalt?
 - Din păcate nu țin legătura cu cicliștii din România. Distanța e un impediment destul de mare, suntem puțin cam departe.

- Cum e viața ta ca om, în afara curselor și antrenamentelor?
 - Încerc să mă odihnesc cât pot de mult. E o muncă să te odihnești ca sportiv profesionist

- Ce crezi că lipsește ciclismului și ciclistilor din România pentru a putea ajunge la un nivel competitiv (World Tour sau .HC) ?
- În România se realizează eforturi foarte multe pentru desfășurarea curselor UCI, ceea ce e de apreciat. Organizarea este, de multe ori, una de top, în aceste curse, iar pe acest suport cred că se pot dezvolta și competitorii.

- Când crezi că va mai apărea un nou rutier român într-un Mare Tur ?
- Depinde mult și de situația/criza din ciclism, la nivel global. Chiar dacă ai rezultate bune, nu poți fi sigur 100% că vei avea loc la o echipă de World Tour. Cred că ține destul de mult și de conjunctură.

- Erai la cea mai mare echipă din State, perioada de mercato aproape se încheiase (locurile în World Tour erau aproape toate ocupate) în momentul în care s-a anunțat încheierea proiectului UHC. Care e direcția în care se îndreaptă viitorul tău? Iei în calcul o revenire în Europa?
- Așa este. Eram pregătit să semnez în august cu BMC, dar din păcate și acolo echipa s-a închis. A urmat fuziunea cu CCC și n-au mai rămas foarte mulți cicliști de calitate foarte înaltă. În condițiile acestea am decis să rămân în SUA, având deja casa aici, fiind un loc pe care îl găsesc bun de dezvoltare, după ciclism.
 
Sursa foto: 
frontalvision.com
agerpres.ro

Marea Britanie a pus monopolul pe cele trei Mari Tururi în acest sezon, dând trei învingător meritorii. Acum, întreaga atenție se va axa pe Campionatele Mondiale, care au loc în acest sezon în stațiunea Innsbruck, din Austria.

Uniunea Ciclistă Internațională a oferit în ultimii ani șanse mai multor tipuri de cicliști, precum sprinteri, puncheuri sau oameni de clasice, dar oportunitățile pentru cățărători s-au ivit mai rar. Ei bine, Innsbruck 2018 oferă terenul perfect pentru bătălii epice între cicliștii care se luptă an de an pentru supremație în cele trei Mari Tururi. Visul de a purta tricoul curcubeu timp de 365 de zile poate deveni real pentru câțiva cicliști de legendă, mai ales că s-ar afla la ultima lor oportunitate.

CONTRATIMPUL PE ECHIPE

Întreaga acțiune va fi porni pe 23 septembrie, atunci când va avea loc contratimpul pe echipe. O probă care va dispărea din 2019, UCI plănuid un contratimp pe echipe mixte în viitor. Dar până atunci, Team Sunweb are de apărat două titluri pe care și le-a adjudecat la Bergen. 

Traseul însumează cei mai mulți kilometri de la introducerea acestei probe la Mondiale, adică în 2012. Proba băieților va avea nu mai puțin de 60 de kilometri, iar la feminin vor fi 54 de kilometri. 

Echipele vor porni din zona parcului acvatic Area 47 din Oztal și se vor îndrepta către Innsbruck. În proba fetelor, traseul va fi unul mai ușor, fără vreo cățărare repertoriată, în timp ce la masculin va fi mai dificil, rutierii făcând o buclă către Axams, undeva în afara orașului, unde vor trece peste o cățărare.

BMC, Team Sunweb, Quick-Step, Mitchelton-Scott și Team SKY se vor lupta pentru cele trei locuri de pe podium.

CONTRATIMPUL INDIVIDUAL

Juniorii, junioarele și rutierii U-23 vor rula această probă în zilele de luni și marți, urmând ca elita feminină și cea masculină să-și măsoare forțele în zilele de marți și miercuri.

Proba de contratimp la feminin va măsura doar 27,6 km, câștigătoarea de anul trecut fiind olandeza Annemiek van Vleuten. Se va pleca din Hall-Wattens pe un drum valonat și care se va încheia în ușoară urcare în Innsbruck. Favoritele pentru podium sunt Anna Van der Breggen, Ellen Van Dijk și Annemiek van Vleuten. 

De cealaltă parte, proba masculină este mult mai dură. Va însuma nu mai puțin de 52,5 km, iar plecarea se va face din Rattenberg, cu final în Innsbruck. În a doua parte a cursei va fi și o cățărare de 2,6 km cu o pantă maximă de 14%, urmată de o coborâre tehnică și un final ușor valonat. Învingătorul de anul trecut, Tom Dumoulin este marele favorit al întrecerii. În lipsa lui Roglic sau Froome, Dumoulin se va duela pentru medalia de aur cu australianul Rohan Dennis, compatriotul său, Wilco Keldermann, luxemburghezul Bob Jungels, polonezul Michal Kwiatkowski, germanul Tony Martin, elvețianul Stefan Kung sau belgianul Victor Campenaerts (care este și campion european).

CURSA PE ȘOSEA

Cursele pentru juniori și U-23 vor demara joi, dar cele mai așteptate momente vor avea loc în weekendul 29-30 septembrie. Sâmbătă, pe 29, va fi cursa pe șosea de la feminin. Organizatorii au pregătit un traseu dificil, care va avea 156,2 km. Se pleacă din Kufstein, cu final în Innsbruck, fiind un circuit cu trei tururi scurte. Fiecare trecere va fi extrem de dificilă, pe circuit aflându-se o cățărare în lungime de 7,9 km cu o pantă medie de 5,7%.

Olandeza Chantal Blaak s-a impus la Bergen în 2017, dar acum situația se schimbă. Principalele favorite la medalia de aur sunt Anna van der Breggen și Annmieck van Vleuten, cele două disputându-și victoria în La Course by Le Tour în luna iulie, în etapa cu final pe Col de la Columbiere, care a avut un traseu similar cu cel din Austria. De asemenea, mai sunt de luat în calcul Amanda Spratt, Elisa Longo Borghini sau Ashleich Moolman. 

Punctul culminant al finalului de sezon se va rezumat duminică, pe 30 septembrie. Cursa pe șosea a elitei masculine va pune capăt unei noi ediții a Mondialelor de ciclism. Traseul va însuma nu mai puțin de 258,5 km, fiind o diferență de nivel de 4670 de metri. Plecare din Kufstein, sosire în Innsbruck, iar profilul conține șase tururi scurte și unul lung. Tururile scurte conțin cățărarea apărută pe traseul fetelor, dar turul mai lung este cel mai dificil, plasat chiar la final. Vor fi două cățărări dificile, una la Igls (7,9 km cu pantă medie de 5,7%) și una la Gramartboden (2,8 km cu pantă medie de 11,5%, iar pantă maximă ajunge la 28%).

În atare condiții, Peter Sagan, învingătorul ultimelor trei ediții, are șanse foarte mici în a-și păstra tricoul curcubeu. Printre favoriții de cinci stele se numără Julian Alaphilippe, Vincenzo Nibali, Primoz Roglic sau Michal Kwiatkowski. Francezul se simte cel mai bine pe ultima cățărare, având o formă de invidiat de-a lungul sezonului. În același timp, doi cățărători redutabali, Nibali și Roglic au o șansă mare în a purta un sezon tricoul de campion mondial. De asemenea, Kwiatkowski pare un rutier în formă, mai ales după prestațiile sale din Turul Franței (mai ales), dar și Vuelta.

Pe lângă cei amintiți, mai sunt frații Simon și Adam Yates. Ei vor fi principalele săgeți ale Marii Britanii, care nu va beneficia de serviciile lui Chris Froome sau Geraint Thomas. Simon a câștigat Vuelta, iar moralul său este unul ridicat. Olanda va merge pe Tom Dumoulin, Spania pe Alejandro Valverde, care se află la ultima sa oportunitate de a deveni campion mondial. De asemenea, columbienii vin cu o trupă extrem de puternică, avându-i ca lideri pe Quintana, Uran și Miguel Angel Lopez. Belgia va miza pe Tim Wellens, Irlanda pe Dan Martin, Danemarca pe Jakob Fuglsang, Luxemburg pe Bob Jungels, Germania pe Emanuel Buchmann și Austria pe Patrick Konrad sau Felix Grosschartner. 

PROGRAMUL COMPLET

Duminică, 23 septembrie

Contratimpul pe echipe la feminin

Otztal - Innsbruck
11:10 - 13:05

Contratimpul pe echipe la masculin

Otztal - Innsbruck
15:40 - 18:05

Luni, 24 septembrie

Contratimpul individual la juniori (feminin)

Wattens - Innsbruck
11:10 - 12:55

Contratimpul individual la masculin U-23

Wattens - Innsbruck
15:40 - 17:50

Marți, 25 septembrie

Contratimpul individual la juniori (masculin)

Wattens - Innsbruck
11:10 - 13:40

Contratimp individual-Elita feminină

Wattens - Innsbruck
15:40 - 17:50

Miercuri, 26 septembrie

Contratimpul individual-Elita masculină

Rattenberg - Innsbruck
15:10 - 18:10

Joi, 27 septembrie

Cursa pe șosea- juniori (feminin)

Rattenberg - Innsbruck
10:10 - 12:15

Cursa pe șosea- juniori (masculin)

Kufstein - Innsbruck
15:40 - 19:15

Vineri, 28 septembrie

Cursa pe șosea la masculin U-23

Kufstein - Innsbruck
13:10 - 17:50

Sâmbătă, 29 septembrie

Cursa pe șosea-Elita feminină

Kufstein - Innsbruck
13:00 - 18:00

Duminică, 30 septembrie

Cursa pe șosea-Elita masculină

Kufstein - Innsbruck
10:40 - 17:40

Ieri s-a încheiat a doua săptămână din Vuelta, cu o etapă cu finiș în ascensiune pe mitica cățărare Lagos de Covadonga. Cum era de așteptat, etapa care a adus victoria francezului Thibaut Pinot a zguduit bine clasamentul general, iar rutieri precum Kelderman, Buchmann, Uran, Gallopin sau Izaguirre au pierdut timp prețios raportat la grupul de 7 rutieri care au sosit într-un interval de 34 de secunde. Acești 7 rutieri ocupă în momentul actual primele poziții din clasamentul general și după ce au arătat până acum par a fi singurii care pot emite pretenții reale pentru victoria finală. Deși Uran sau Kelderman pot reveni în etapa de mâine, forma lor pe cățărări par a fi semnele unei scufundări sigure.

Războiul final se va da pe patru terenuri de luptă. Primul va fi un contratimp individual de 32 de kilometri. Etapa de miercuri va fi următoarea stație pe finalul de la Balcon de Bizkaia, pe un final primejdios cu o înlănțuire de 4 cățărări pe final. După o pauză de sprint va urma vineri cei 17 km de infern de pe Andorra, Naturlandia, după care sâmbăta vom avea etapa regină a acestui tur: șase cățărări, trei de cat. 1 și final pe Gallina. Cine sunt protagoniștii acestor lupte?

7. Thibaut Pinot +2:10

Cu victoria de pe Covadonga francezul a revenit în cărți pentru lupta la general. Problema lui însă va fi etapa de contratimp de mâine, unde este așteptat să piardă timp față de Quintana sau Valverde. El va trebui să adopte un stil super-ofensiv în cele trei finișuri în cățărare rămase, ceea ce poate provoca implozia lui, la fel ca în Turul Italiei din acest an. Totuși, nu cred că Pinot va ceda ușor și consider că va ataca unde va putea.

Pronostic final: locul 5.

6. Enric Mas +1:55

Tânărul spaniol este senzațional până acum și se menține onorabil în top 7. Totuși nu cred că Mas este destul de copt să reziste până la final, iar lipsa lui de abordare a unei curse de trei săptămâni poate să producă o zi ”neagră” în care să piardă tot ceea ce a construit până acum. El va încerca să supraviețiuească în aceste zile, vizând probabil un top 5.

Pronostic final: locul 7.

5. Steven Kruijswijk +1:29

Olandezul venit din TdF este muncitor de primă clasă. Pe Lagos de Covadonga a pierdut contactul cu grupul fruntaș, însă motorul lui diesel l-a readus și a venit chiar mai bine decât Quintana. Deși se descurcă binișor la contratimp este o întrebare bună dacă efortul imens depus în Franța va pune sau nu amprenta asupra performanței lui din ultima săptămână.

Pronostic final: locul 6.

4. Miguel Angel Lopez +0:43

Lopez pare a fi cel mai în formă dintre toți însă contratimpul de mâine îl va pune într-un impas enorm. Columbianul va trebui să tragă tare și să fie activ dacă vrea acel tricou roșu. Atuul lui poate fi echipa puternică pe care o are la dispoziție: Bilbao, Fraile, Hirt, Cataldo au produs alaltăieri niște ravagii serioase și pot fi de mare ajutor rutierului de la Astana.

Pronostic final: locul 2.

3. Nairo Quintana +0:33

Quintana mi s-a părut în etapa de pe Lagos de Covadonga că a suferit mult. Tactica defensivă pe care a adoptat-o, făcând semne celorlalți să treacă la trenă, în locul lui și locul 7 obținut în acea etapă ridică niște semne de întrebare. S-ar putea să ne înșelăm și Quintana să joace un poker până în ultima etapă, unde va ataca decisiv însă comoditatea asta s-ar putea să îl pună într-un impas față de coechipierul său, care ca o furnică harnică adună secunde după secunde și menține peste el.


Pronostic final: locul 4 - Eu cred că va cădea iar în capcana aceea că va ataca prea târziu.

2. Alejandro Valverde +0:26

Piti este un contratimpist foarte bun și este principalul favorit în etapa de mâine să preia tricoul roșu. Deși el a declarat mai mereu că este aici în slujba echipei și că se pregătește de Mondiale, eu cred că victoria finală este obiectivul lui. Cunoscând simțul lui tactic extraordinar, dacă Alejandro preia tricoul roșu și îl menține și miercuri, echipa Movistar va trebui să aleagă cine va fi cartea de jucat. Iar o decizie greșită poate duce la un eșec lamentabil.

Pronostic final: locul 3.

1. Simon Yates

Yates are încă un tur splendid, însă forma lui din ultima săptămână rămâne un semn de întrebare. Totuși eu cred că Giro a fost o învățătură de minte pentru el și se comportă mult mai calculat și defensiv. Dacă va putea reproduce mâine contratimpul bun din Italia, Yates are toate șansele să aducă a treia victorie britanică în acest an.

Pronostic final: locul 1.